Mariana Tripp citea foarte multă literatură română. Terminase Zaharia Stancu, Marin Preda, Tudor Arghezi dar tot nu găsise ce căuta. Adică un personaj cu care să se mărite. Așa a ajuns la Harap Alb. Era înalt, blond, cu toți dinții în gură. Flăcăul n-a stat pe gânduri. A coborât din paginile cărții și a zis: Mariano, suntem făcuți unul pentru altul. O luă de păr și o sărută pe ceafă. Apoi, pe nasturii cămășii. Că ea purta o cămașă albă, ca-n filmele românești. Mai zise: Tu, pregătește-te de nuntă, eu plec la război. Mă duc în Sierra Leone ca să apăr România de turci să nu treacă spre Viena că ăștia vor neapărat să cucerească Europa iar noi, nu. Mariana se uită în curtea palatului. Grădina era vraiște. Așa că îl chemă pe Sfarmă Lemne s-o ajute. Că sub livada de nuci punea mesele, sub dud era locul de dans, iar la perete aveau să vină muzicanții. Sfarmă Lemne se apucă de defrișat, de săpat, de cultivat pepeni. Harap Alb nu s-a mai arătat un an, doi, cinci, așa că sentimentele Marianei pentru Sfarmă Lemne crescură. De câte ori îl vedea îl băga în baie și acolo mamă, mamă. Făcură cinci copii. Pe unul îl uitară în cadă și Harap Alb, în sufletul și inima lui se prinse. Clocotea de mânie acolo, pe front. Se sui pe cal, își îngropă mitraliera ca să nu i-o fure careva și zbură spre palatul Marianei. Calul îi spuse: Vom intra în țară pe Podul Prieteniei. Harap Alb era în culmea fericrii. Își dădu cu Odicolon. Când intră în curtea castelului, Harap îi văzu în grădină. Scoase un sul de hârtie și spuse: Ăsta e testamentul mamei tale, Mariano!! Să-l citesc: Las totul lui Harap Alb. Așa că plecați din casa mea. Apoi se duse la baie unde, de câțiva ani, era băiatul abandonat. Îl numi Cadă Beobe al II lea. Cei doi, Mariana și Sfarmă Lemne, își puseră o melodie foarte frumoasă de Zoie Alecu: Tiriri, tororo, Lalala, Ce frumoasă-i țara mea. Pe ea, dispărură în lume. Găsiră de lucru La New York. Se construia un mega oraș, New York. Sfarmă Lemne sfărâma lemne de construcție, Mariana le cosea și mulgea vacile, era bine, iar, era să uităm, cei patru copii ai lor devenieră Al Capone și Dillinger. Când le era lumea mai dragă se treziră cu Harap Alb. Acesta citi din testament:....De asemenea, las orașul New York tot lui Harap Alb. Începea să se audă, surdină, o melodie de Zoie Alecu: Tiriri, taratarera, lililala, munca mea, munca mea, faci ceva pe ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: