AM FOST ȘI NOI LA

Piesa n-are umor. Zicem asta de la început ca să nu se creadă că ne referim la Sandu Dabija. Se apelează la gaguri ieftine: cal, vata de zahăr, lada bar. Nici pe cabotinăria actorilor nu se apasă. Aici e tare greu. Dăm exemplu de gag de valoare pe care-l ții minte: Poldi Bălănuță în Agamiță Dandanache la T Mic, 1988. A rămas de referință. Ca o mare izbândă actoricească. Dăm un exemplu de cabotinărie: C-tin Chiriac în Pampon, T din Sibiu, 2011. Absolut genial. Ce rămâne? Păi, rămâne o fantezie creatoare, un carnaval al sentimentelor, al traducerilor de amor din lumea mizeră a mahalalei. În Caietul Program scrie că piesa este o farsă. Să vedem dacă este așa. În frizeria lui Nae Girimea se întâmplă viața orașului. Aici, vezi M Iorgulescu, se vorbește, se trăncănește, se bea, se fac dinți, se bate câmpii, se bârfește, se protestează, se colportează, se ridiculizează. Sunt vorbe nesfârșite, incoerente, dezarticulate. Totul pornește de la un bilet. Se dscoperă că Nae Girimea s-a dat la amanta lui Pampon, Didina.

De aici, marea tevatură a cartierului. Începe băutura, ipistații fac vată de zahăr, barul lipit de frizerie are multă țuică, se bea deci, se înjură, calul se suie pe pereți, Pampon ajunge în lada de băuturi. Apare catindatul, vânzoleala crește strident și cam atât. Piesa poate fi plasată și în sec XXI cu telefoane mobile, cu plasmă, tot tacâmul, pentru că traducerea amoroasă este peste tot în lume ba chiar și la case mai mari. La prima mână o reținem pe Mița Baston, Irina Movilă. Foarte bună. Îi pomenim și pe ceilalți: Didina – Natalia Călin, Chelnerul – Rodica Ionescu, Crăcănel – Claudiu Bleonț, Nae Girimea – Gavril Pătru, Pampon – Emilian Oprea, Iordache – Marius Rizea/Ionuț Toader, Catindatul – Mihai Munteniță, Ipistat 1 – Mihai Calotă, Ipistat 2 – Ciprian Nicula.

Apoi, Alexandru Dabija regie, Raluca Alexandrescu decoruri, Liliana Cenean costume, asistent regie Patricia Katona. Din Caietul Program, Alexandru Paleologu zice: Există o esență de spaimă în marea creație comică, din cauză că este relevantă a abisului, a vidului uman. Ne întoarcem și zicem? E comedie? Nu, c-ar fi scris. E operetă? Nu. E muzică populară? Nu. E o farsă? Da, e o farsă. Bună. Denis Dinulescu