IZVORU-ACROPOLE

Ne-am adunat la Izvoru, jud Giurgiu, ca să punem la cale cucerirea Greciei. Petra fusese de curând acolo, prin satele alea, prin insulele alea, pe litoralul ăla și a descoperit multe porți lăsate de izbeliște. De unde era inexpugnabilă, acum Grecia putea fi atacată de oricine. Asta era și ideea adunării. Mira a făcut orez cu lapte și am apreciat că poate face și pentru suta de mii de ostași cu care am fi atacat bașca tancuri, Otto, Silvana în armuri evident. Așa.. Cumpărase niște ligheane mari. Mari de tot. Lapte adusese Mihaela care a spus că mai bine să ne încercăm forțele pe Danemarca. Au regină și castele de conți, de zei, de moanonplu, biciclete, tren submarin care te ducea în Suedia și ea pe lista noastră. Eu aveam să mă ocup de instalațiile sanitare pentru că nu poți cuceri ceva, țară, văzduh, dacă armatele nu fac caca și pișu. Atacul nostru avea un mic șiretlic economic. Nu am fi atacat așa, doar ca să apărem în cărțile de școală, ci am fi exportat vișinile din ograda Mirei. Aveam saci că adusese Miha, aveam sfori că adusese Petra, aveam culegător pe Silvana. Cu vișinile grecii fac murături. De tot felul: De sfeclă, gogonele, pepene, castraveți. P-ăștia, ultimii, i-am fi adus din Bulgaria și astfel economia UE s-ar fi dezvoltat armonios și lavabil. Evident, după toate astea ne-am fi spălat pe mâini în ligheane mari de cuceritori. Era un plan foarte bun. Ciorile atacau vișinii și noi râdeam că ele nu știau că noi le exportăm în Grecia. Ce seară a urmat că Miha și Petra au plecat la oraș și noi, io. Mira și Silvana ne-am pus vișine în păr și am atacat Grecia făfăr să spunem nimănui. Am luat-o așa pe poteca din sat, am schimbat butelia, pas de defilare, drapele, toaca de la biserică. Prin sat trecea un tractor. Era tractorul prieteniei cu Grecia, simbolul democrației dintre noi și bulgari. Că trebuia să-i păcăclim, altfel se dădeau la noi ditai armata cuceritoare. Am ajuns la Atena. Ne-am suit pe Acropole, pe care nu trebuia să ne urcăm că-l știam din cărți, dar am profitat și am pus drapelul satului Izvoru pe clădirea cea mai înaltă, cum e la noi la Izvoru cârciuma din sat. Cuceream și cuceream. Mira luase o sabie, eu un cap de bizon ca să spargem porțile, Silvana o trompetă. Eram impetuoși, ăsta-i cuvântul. Ne-au sunat de la CNN pentru reportajul cuceririi, de la Netflix pentru un documentar și chiar de la TVR 1. La TVR 1 voiau să facă un serial cu culegători de vișini, cu seara în care vin ciorile, și cu muzica din sat care e vioaie, de dans, de spălat pe mâini și de România Educată. Am acceptat TVR-ul. Am nimerit prost, pentru că într-o sală, sub calorifer se împărțeau banii din pnrr. Pe cuvânt!