România înspre înainte

Nici n-a fost anunțat bine noul proiect de țară pentru România că acesta a și început să funcționeze din plin. Așa, de pe o zi pe alta. Ce puțin i-a trebuit. Am stat 26 de ani să avem un proiect, acum îl avem și uite-l că merge. Fața României e alta. De nerecunoscut. De ieri până azi. Dăm doar un exemplu: Ministrul neremaniat al agriculturii a spus că în România trebuie să dispară urgent diferențele dintre orașe și sate iar asta se poate face prin construirea, la sate, de piscine și săli de sport. Asta, declarația, a fost dată luni, 4 iulie. Astăzi, 6 iulie, deja la piscina din Bolintin, construită din fondurile locale, piscină de 85 metri lungime pe 220 lățime, deci astăzi la piscina din Bolintin a venit să facă înot echipa de fotbal CF Barcelona. În loc să se ducă la piscina de pe Dinamo, Barcelona a venit aici, vă dați seama ce repede s-a nivelat diferența dintre oraș și sat dacă ea a dispărut în totalitate. Mai mult, în satul Potigrafu de pe DN1 s-a construit o sală de sport uriașă, ultramodernă cu cinci laturi de câte 300 de metri fiecare, cu piscine interioare, una alta, în care a venit deja celebra echipă de baschet americană Cavallier din Cleveland. James Lebron, jucătorul lor de bază, a declarat: Mă bucur că au dispărut așa repede diferențele dintre oraș și sat în România, pentru că acum îmi pot cumpăra țigări nu numai de la București ci și de la Corbeanca, loc în care mi-ar plăcea să-mi aduc gagica ca să privim superbele peisaje montane din Balotești. Și exemplele ar putea continua. Iată deci că se poate. A fost destul un imbold de la șefii statului, Iohannis și Cioloș că România a început să se miște accelerat înspre înainte. E corect "înspre înainte"? Da, da e corect. Că "înspre înapoi" nu merge. România n-are cum să meargă înspre înapoi, deși ar vrea. Deși asta face.

Gărâna 20. Festivalul Internațional de Jazz de la Gărâna împlinește 20 de ani. Va fi, anul acesta, ediție aniversară. Mergem și noi. Ne-am făcut deja bagajul: O căciulă, marmeladă, săpun, o fustă pentru Tina Cumva și l-am sunat pe Dion. Bă, mergi? Da. Cântă tot ăia? Nu, alții. Vine și cutare? Da, vine. Ăla mai cântă la bas? Da. Stăm la Răscruce? Probabil. Cum probabil? Păi, poate nu stăm. Mai au ouă? Pentru micul dejun? Da, mai au. Am trimis trei camioane. O să ningă? Dracu' știe. Îmi iau schiuri, ceva. Mănuși. Dacă e gulaș, avem ce hali seara. Păi, nu gulașu'-i baza. Ci muzica. E mișto anu' ăsta? Ca de obicei, numa' că anu' ăsta sunt mai multe manifestări. Adică? Sunt concerte zilnic și la Răscruce. Cântă fel de fel. Așa că e un program dur: Sculat dimineața, concert la Răscruce la ora 12, halit ceva repede, citit Pas cu Pas la siestă și pac, la ora 19 la Poiana Lupului, unde e ăia grei. Bun. Și de ce să vin și eu? Păi, mai asculți, mai behăim. Io ascult acasă. Știi bine. Ascult și urmăresc remanierea. Cui? A lu' guvernul român. Deci nu vii? Ba da. N-am zis. Ba ai zis acum. Am zis, da' vin. Voi ce v-ați luat? Păi, unt, chibrite. Marmeladă să iau? Nu, am luat noi. 10 kile? Da, 10. Bine, și la ce oră? Dimineață, la 7. Bine.

Acum suntem pe drum. Avem deja în față Turnu Severin. Aici deja se construiește un stadion uriaș cu trei laturi pentru trupele rock care nu mai au voie să cânte în Piața Constituției din București. Chiar acum repetă Holograf. Se aud acordurile lu' Băieții plânge, liru, liru, Băieții plânge, liru, liru și tot așa.

Denis