Când iesi din aeroportul Arlanda, Stockholm, îți dai seama că e ca la Bucuresti. Autostrăzi imense, suprapuse, tâiate prin păduri virgine, curate, fără magazine de semințe, fără oameni urîți, totul drept, elegant, adică ce să spunem noi? Intrarea în Stockholm este la fel de elegantă ca cea de la noi, când te dai jos pe Otopeni si dai de chioscurile cu exchange în care esti furat pe față. Cauți cu nesaț pe geamul busului o dugheanâ cu cauciucuri, o saormărie, o tonetă de înghețată si ia-o de unde nu-i.
În Stockholm, acum când vorbim, este cea mai mare adunare gay din lume. Primăria le-a acordat toate facilitățile. Au săli de concerte în aer liber, hoteluri întregi, iar pe autobuzele din oras sunt arborate steaguri gay. De fapt, ce s-o mai lungim, li se acordă aceleasi facilități ca la noi, la Bucuresti. Pe scenă, ei cântă banalități. Un rock oarecare, hip hop, ceva usoară a la Aurelian Andreescu prezentate toate de un băiat cu mustăcioară de veveriță. Asa bănuim, pentru că noi nu vedem, fiind de partea cealaltă a mării. Adică ieseam de la Muzeul Naval.
În uriasul parc Kungstradsgarden este sărbătorită Thailanda. Adică 30 de ani cu Thailanda, ceva cu Thailanda, noi cu Thailanda, oameni mici, suedezi eleganți, bone urâte, mii de asiatici, mii de europeni, mii de gay si mii de femei cu rochii de tablă, negre, înalte, râzând neîncetat de socializarea oferită de această minunată Thailandă. Prin parc se vând soareci, păstăi, rădăcini, paste, pui shanghai, pesti mici, pesti mari, sosuri iuți, sepci, bere, vin la 100 coroane paharul, vin prost, fasole, ardei iuți, pâine nu stim de care, totul într-o veselie de început de lume.
Noi căscăm gura. Atâta spectacol simțim că va deveni irepetabil pentru câțiva ani. Si avem cea mai mare surpriză: Suntem abordați de Donald Trump. Un suedez înalt, cu aceleasi frizură, alură, gesturi, gardă de corp. Hello, Denis!! Hello, Donald!!! Asa, poți să-mi spui Donald. Ce-i pe la voi? Prin țară sau unde stăm, la Cecilia? Prin țară, si chiar la Cecilia în Vastra Skogen vreau să stiu. Poate trec pe la ea. Păi, ce să fie, Donald, la noi? A venit Firea la primărie, la Bucuresti, si deja Bucurestiul seamănă cu Stockholmul: e curat, e port la Marea Neagră, sunt supraterane, subterane, lumea umblă cu bicicletele, iar promenada îți dă un aer de demnitate, libertate, mă refer la promenada de pe chei, deci îți dă un aer de siguranță, de lucru bine făcut cum numai ea stie să facâ. Deci, zise Donald, s-o schimbăm? Nu acum, se schimbă singură când va candida la prezidențiale. Dumnezeule, ce viață palpitantă aveți în țara aia. Am candidat degeaba la mine, în State, trebuia s-o fac la voi. Dar nu-i timpul trecut, mă fac întâi senator de Deveselu, si, p-ormă, vorbesc mai usor cu Putin pe o terasă din Bolintin sau Zimnicea decât de aici. În sfârsit, îmi zise Donald, ne mai vedem, să nu pleci, am un cadou pentru tine.
O luăm spre metrou. Metroul de Akalla. Se închid usile, si miile de negri, coreeni, suedezi, rusi, thailandezi, americani, barbadonezi, spanioli, francezi, gemeni, spălătorese, bicicliste din vagon desfac telefoanele si se holbează la ele.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: