Târgul de viniluri

A doua zi, Gărâna a fost străbătută de un fulger încărcat cu trei tone de ghiață, de o săgeată, a lui Ion, de la Vlad Țepeș, și de un tip care urca Pas cu Pas spre hanul La Răscruce strigând: Azi la ora 12 cântă la han Berti Barbera. Sute de oameni au zbughit-o care-n-cotro: spre Reșița, Iugoslavia, Berlin, Văliug, Brebu, Caransebeș. Dion a zis: Noi, hai în Poiană să inaugurăm târgul de viniluri pentru colecționari. Adică lui îi convenea, că-și luase de acasă vreo sută de viniluri cu fel de fel de frumuseți. Nouă, mie și Tinei Cumva nu, pentru că nu aveam la noi decât un vinil cu Marius Țeicu cu ceva jazz. Jazz românesc de pe TVR, de prin anii 60, cu Edmond Deda solist.

Ne-am dus dară și am deschis târgul, în sensul că ne-am așezat pe niște bănci din Poiana Lupului, am expus discurile și am așteptat. După vreo opt ore cineva a întrebat cât costă Marius Țeicu. Noi am zi că patru sute de lei. Un cioban cu turma a zis că dă mai mult, cinci. Două balerine, șapte. A apărut un contabil și a zis că Marius Țeicu el știe toate meodiile lui pe dinafară și a dat o mie în bancnote de cinci lei. L-am dat și așa a început ziua a doua.

Ne-am trezit cu polonezo-danezii de la Wojtec Mazolewski Quintet. Ei își prezintă ultimul lor albuum, Polka. Albumul nu este doar un jurnal de bord al muzicienilor călători, ci este, în același timp, o incursiune încărcată de emoții printre sonorități noi, percutante, melodii acaparatoare, toate acestea fiind dublate de virtuozitate. Quintetul a concertat deja pe toate scenele europene din Germania, Ungaria, Turcia, Cehia sau India.

Apoi, sârbii de la EYOT, un mixt perfect între vechi și nou, alcătuind o alianță sonoră nouă pentru o nouă generație. Eyot este un quartet alcătuit din cei mai promițători tineri muzicieni din Serbia. Au înregistrat un album spectaculos, Horizon, în 2010, și de atunci nu încetează să crească în popularitate. Ceea ce îi face speciali este modalitatea în care par să fi doborât granițele temporar geografice și culturale ale jazz-ului balcanic. Muzica lor corespunde de fapt spiritului timpului, împletind sonorități din muzioca clasică, din rock și muzica tradițională și atrăgând în acest fel un public nou și mai ales tânăr.

Seara se încheie cu FOOD, un proiect duo Marea Britanie Norvegia. Este o întâlnire cumva aranjată între doi muzicieni acum mai bine de 18 ani, Thomas Stronen, percuție, Iain Bellamy, sax, electronic. Întâlnirea lor s-a transformat într-un proiect ce-a confirmat de-a lungul timpului că posedă o calitate miraculoasă: aceea de a furniza constant hrană artistică, din ce în ce mai bogată, mai plină de esențe melomanilor pentru care a asculta muzică este la fel de vital cu a se hrăni. Acest proiect se numește, cum altfel, FOOD.

O seară agreabilă, reușită, interesantă, așa că a sunat telefonul. Era Lorena. Venise la Gărâna cu Cristina. Lorena era încălțată cu cizme din arpagic, îmbrăcată cu o fustă din frunze de spanac și o iie de țelină iar pe cap avea o pălărie din coji de roșii, mesajul fiind că ea nu mănâncă carne. Nu-i așa.

Denis