16 noiembrie 2020
Poveste de dragoste
Foto, arhiva C.D.
Omul cu ciorapi roșii, vezi foto, venea deseori la școala la care învățam toți cei din județul Giurgiu. Nu venea pentru noi, ci pentru profa de mate care se îmbrăca întotdeauna în verde. Se iubeau. Pentru ea, nu se știe de ce, totul era verde: doi verde și cu doi verde fac patru verde. Într-o zi omul cu ciorapi roșii a venit la școală cu motocicleta. A luat-o pe profa de mate în ataș, da, motorul era cu ataș, și s-au dus pe Lună. Acolo au coborât, au întins o pătură și au vorbit două ore. Te iubesc, i-a spus ea. Nu vreau să te pierd. Nici eu. Vând fabrica de ciorapi roșii a lui taică-meu și ne construim o altă planeta. Știu un loc. Motocicleta mea bate până acolo. Înțelegi? Ce facem cu bunică-mea? O rotim în jurul planetei. O oprim din când în când și-i dăm de mâncare. Bravos, te-ai gândit la toate. Satelit, da, da, satelit o facem. Dar, să te-ntreb eu: cu proful maro de fizică ce facem? L-am văzut făcându-ți curte.
Într-o zi, omul cu ciorapi roșii n-a mai venit la școală s-o ia pe motocicletă pe profa de mate verde. S-a auzit despre el că a cumpărat o altă planetă pe care face pentru tot universul ciorapi roșii. La început n-a vrut, dar a fost silit de taică-său. Ne trezeam la școală cu câte un container cu ciorapi roșii. Profa de mate verde plângea. Împărțea ciorapii și plângea.
Noi ne puneam ciorapii și ne azvârleam în Neajlov. Un râu roșu. Odată, eu și prietena mea, care vroia să devină profă de mate roz, am ajuns în Ecuador. Pe o plantație de banane. Văzându-ne cu ciorapi roșii localnicii s-au gândit că suntem extratereștri. Ne-au întrebat cum am călători până la ei. Noi nevorbind extraterestreza n-am răspuns. Ne țineam doar de mână și zâmbeam. Localnicii au chemat un șaman. Unu’ negru mare. Și-a dat seama că nu vorbim șamaneza și a început să danseze. Era un ritual ceva. Sărea doi metri în sus, apoi făcea o rotație la stânga. Bătea pământul cu picioarele și făcea un șanț. Își desfăcea aripile și fredona o melodie cunoscută. Cam așa ceva: diruuuuu, raaaaa, di, di, măăăăăăăiiii, diru, diru, raaaaaa!!! Da, cam așa ceva și era foarte frumos. Începuse să plouă.
D
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: