06 noiembrie 2020
Poveste de dragoste
Foto, arhiva E.M.
Elvira, foto, făcea ce știa ea mai bine: cânta la acordeon. Trecea pe lângă o terasă, cerea voie, se așeza și-I zicea câte o melodie de dragoste. Că toți ziceau: bă, asta iubește pe cineva. Sau a iubit. Așa era. Dar să vedem cum a fost.
Paul, organistul satului multicolor Cle, cânta și el la acordeon. Tot de dragoste, dar mai pe rock. Mai pe jazz câteodată. Era în stare să cânte un Bonaventura cu ochii închiși. Tot satul se aduna, chiar și veverițele. Veverița albastră Vi îl iubea în taină. Veverița roșie Ci îl iubea în taină. Iar Paul cânta. Când când în clopotniță, când în lanul de usturoi, când cine știe unde. Așa l-a auzit Elvira. A întrebat. I s-a spus de Paul, de orgă de AC/DC, de veverițe, de sfecla de zahăr. Și-a luat acordeonul și-a plecat înspre Cle.
Când a ajuns Elvira în Cle era pandemie. Toată lumea se spăla pe mâini. Chiar și Paul. Deci nu putea folosi acordeonul. Au vorbit: Eu, a zis Paul, dacă e să iubesc pe cineva aș iubi pe cineva ca tine. Îmi place sol majorul tău, bașii Hohner, șapca ta șucară, și versurile pe care, proabil, ți le scrii singură. Da. Nimic nu stătea în calea lor. A-ncercat să treacă un urs mohorât cu o paletă de ping pong, dar l-au împușcat. Apoi, Elvira a spus: te iubesc. Paul și-a suflecat mânecile, i-a săltat cămașa și a observat că îi lipsește un nasture. Un nimic. Așa că i-a răspuns: Și eu. Au făcut dragoste în clopotniță. Și pe câmp. Varza crescuse, orzul la fel. Brusc, el a întrebat: vrei să mergem în turneu prin lume? Două acordeoane pe Saint Denis. Două acordeoane pe Olimpico. Pe Arena Q. Vreau, a răspuns ea și s-a apucat să facă o omletă pentru drum. Din opt ouă, că drumul era când lung, când scurt, după cum bătea toamna.
La Roma déjà aveau opt copii. Numai unul nu cânta la acordeon, ăla care ținea banii. La Berlin, Merkel i-a invitat la un cârnat. O bere. Putin i-a plimbat prin Crimeea. În satul multicolor Cle și-au făcut un hotel.
Primarul satului multicolor Cle citea Pas cu Pas, o carte de orientare turistică. Turnătorul satului multicolor, un poet ratat, i-a spus că hotelul e prea înalt și că de-asta nu se vede de departe biserica. Adică turiștii americani și francezi care bat România și așa mai departe. Primarul s-a răstit la cei doi îndrăgostiți: mai dați, bă, jos din etaje. Era furios. Iar Paul se pare că nu înțelegea. Așa că primarul a scos mitraliera și l-a împușcat.
Elvira s-a retras o vreme la mănăstire. Era una în pădurea Mor. Acolo a găsit un acordeon și a plecat în lume cu el. Așa, în sutană.
D.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: