Fata în Galben

Foto, arhica C.D. Fata în galben trecea întotdeauna pe sub balconul meu. Se ducea la Școala de Fete Galbene și în Parcul Galben de pe strada mea. Cele mai vestite din oraș. Trecea întotdeauna la opt jumate. Aveam să aflu mai târziu că începea cursurile la ora nouă. Am aflat târziu de ea și tot mai târziu aveam s-o cunosc și să fug în lumea cu ea. Deocamdată habar nu am avut de existența ei. Pur și simplu, într-o dimineață, roșiile pe care le cultiva cu dragoste mama mea, într-un garaj aflat la etajul șapte al clădirii, au devenit galbene. M-am uitat la ceas. Era opt jumate. Apoi, flautul la care cânta tata s-a îngălbenit. Tot la opt jumate. Și nu era de rău. Flautul cânta singur capodopere încă necompuse iar roșiile își dublau frumusețea și gustul. Am chemat medicul. Într-o dimineață am ieșit în balcon și am văzut-o. Înaltă, delicată, frumoasă, galbenă cum am zis. O rochie lungă îi ascundea toate formele. M-am îndrăgostit imediat. Ieșeam automat în fiecare dimineață la ora opt. Cu juma de oră înainte ca să-mi dau seama dac-o simt, dacă am să-mi petrec restul vieții așteptând-o. Tata m-a salvat. Fusese chemat să cânte la Școala de Fete Gabene, pentru sărbătoarea lămâilor. Mi-a zis: la Școala de Fete Galbene primesc și băieți. Așa că în trimestrul doi am fost acolo. În clasă cu ea. Asta o făcea și mai frumoasă. M-am cerut să stau în bancă cu ea. A acceptat. Nu mai învățam nimic. Îmi acaparase toate gândurile. Viața de adolescent. A fost o dragoste fulgerătoare, cum numai în clasele mici se-ntâmplă. Da, în clasele mici. Dar și în alea mari. Și în viață. Dar mai e până acolo. Ea a observat. Și s-a îndrăgostit pe loc de mine. Formam un cuplu de invidiat în școală, în oraș, sub balcon. Într-o zi mi-a dat o fotografie, vezi foto. Mi-a zis: fata în Galben sunt eu. Ceilalți sunt verii mei Ionel, Menumorut, Capsali, Vestita, Noemi, Vezuviu, Apador, Tudor și Grădina. Ionel e cel mai bun, cel din stânga mea. Are o mezelăre în vestul orașului, la cinci km de Cibin. Mergem pe la el, ne dă bani, luăm o barcă și fugim pe Mediterană până În Atlantic. De-acolo în Barbados. Mă fut în ea de școală și te iubesc. În Barbados era închis. Pandemie. Așa că cu restul banilor de la Ionel ne-am întors acasă. Unde ea cultivă roșii galbene iar eu cânt melodii galbene la flautul bătrânului. Ne-am dat seama curând că nu era așa rău. Nu, deloc. D.