27 februarie 2020

Poveste de dragoste


Foto, arhiva E.M.

Mânca o rodie. Deşi ţara era în primejdie, Ana (foto) mânca o rodie. Din grădina ei, nu era nicio problemă. Taică-său îi spusese: Ană, dragă,de-or bubui tunurile, de-or crăpa luptele, de-or tăia săbiile, tu mănâncă liniştită o rodie. După ce spunea toate astea, bătrânul ei tată scotea mitraliera şi trăgea peste gard câteva cartuşe. Mama Anei, zise şi ea mai târziu: Ană, dragă, de-ar umple grădina barza, de-ar lătra dihorii de pe prispă, de-or muri albinele de clorul din apă, tu, mânca-te-ar mama, mănâncă o rodie. Şi se ridica, lua aruncătorul de grenade şi trăgea peste gard.

Beligeranţii auziseră de rodiile Anei. Se făcu coadă. Cu liste. Mai întâi, nu se ştie de ce, intrară în curte belgienii. Apoi nişte soldaţi din Kuweit şi tot aşa. Ana le dădea să guste câte o rodie, lor nu le plăcea şi plecau supăraţi. Deci n-a mers. Comerţul cu rodiile în plin război nu mergea. Îi apucară plânsul. Făcură cerere să intre în faliment. Un afiş pe poartă: Rodiile sunt în faliment.Câţiva soldaţi avuseseră câteva idei îndrăzneţe pentru a acoperi uriaşa pierdere a familiei. Unul a zis că să facă o croitorie. Altul altceva. Un al treilea a avrut să construiască un pod. Nu. Nu mergea, era clar.

Trecură anii, ca-n orice poveste. Anei îi crescu barbă, lui taică-său i se confiscă mitraliera, iar bătrâna mamă a casei fugi după un marinar. Ăla a venit cu o desagă şi pur şi simplu a băgat-o înăuntru pe bătrână şi dus a fost mai întâi în Gibraltar. De-acolo a luat un barcaz şi s-a întors la Giurgiu, rătăcind calea. Ana avea a cum 60 de ani. Auzise că se fac bani cu ceapă.

Scoase tufişurile de rodii, ară pământul şi însămânţă ceapă d-aia bună, cum numai românii au. Printre rândurile de ceapă a plantat lalele, roşii, usturoi şi plicuri de Felix pentru pisici. Era tare ocupată şi îi plăcea. Cânta: La, la, la, lu, luuuuuuuu, măi, măi, de se auzea pe tot bulervardul când nu era nimeni. Odată, când cânta ea aşa, cu versuri la obiect, cum e tradiţia în muzica românească, auzi o bătaie în poarta grădinii. Cioc, cioc, cioc! Deschise. Curioasă foc. Era un coşar mic şi necostisitor. Fu dragoste la prima vedere.

D.D.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lăsați răspuns aici: