NUNTA, premieră la Nottara

În goana lor frenetică, uneori bezmetică, de a eluda literatura dramatică originală care ar prezenta critic situația țării noastre, marjă ținând de vechile cutume comuniste care timp de 50 de ani reușiseră să izgonească de pe scenă cu totul faptul că românul în afara sarcinii mărețe de a construi socialismul multilateral dezvoltat ar putea să fie și trist, ar putea să fie și laș și mai ales ar putea să-nșele și să fure - teatrele de azi, stipendiate de la bugetul de stat, scotocesc asiduu mai toate cotloanele marilor literaturi doar, doar de-or găsi o piesă, o piesuță, o piesișoară care să prezinte într-un fel bucolic o realitate care să nu cumva, Doamne ferește, să-i supere pe cei de la putere și să le trimită un control pe cap care să le descopere potlogăriile: șpagă mascată, abuz, pensionări forțate, angajări pe sprâceană, false raportări, noianul de inutile festivaluri ca mijloc de sifonare a banilor.

Teatrul Nottara a găsit până la urmă sceneta Nunta al marelui dramaturg A. P. Cehov, de fapt dramatizarea unor schițe, unde e vorba doar de niște nuntași care se ciorovăiesc. Teatrul a chemat un regizor din Basarabia (om titrat, cu studii la Moscova, actual director de teatru la Chișinău, medaliat de Traian Băsescu) care e probabil mai ieftin, și foarte mulți actori destul de neîntrebuințați de-a lungul timpului, a încropit un spectacol înlocuind micul conflict existent al scenetei, lupte dintre vechile cutume și zorii progresului tehnic cu pofta nemăsurată de a îngurgita ...alcool.

Preţ de aproape două ore personajele se opintesc cu frenezie la distanță de zece, cinsprezece replici să dea peste cap stacanele cu vodcă strigând într-un cor bine pus la punct, de-un optimism bahic: Hu!

Ceea ce la început, uimește, stârnind chiar buna dispoziție, sfârșește în cele din urmă să șocheaze și în final se ajunge, prin repetarea obsesivă, obsedantă să enerveze la culme publicul acreditând într-un fel ideea că ăsta e un obicei de nuntă! O fi în...Basarabia sau la nunțile la care a participat regizorul... La asta se adaugă în mod ciudat predilecția regizorului de a inventa scene cu iz vulgar obligând unii actori (Ioana Calotă, Luminița Erga ) la unele atitudini stânjenitoare. Desigur la nunți, sub influența alcolului, se pot întâmpla multe lucruri dezagreabile. Au fost situații când unii nuntași în delir s-au urcat pe mese și au dansat, au răcnit sau au vomat, sau chiar când mirele a fugit cu banii...de dar... S-au întâmplat chiar și crime, dar te întrebi ce vină are A. P. Cehov sau publicul.

Încolo, actorii, ca totdeauna, fac față rolurilor în funcție de talentul și înzestrarea sau de experiența fiecăruia realizând de multe ori excelente scene de adevăr: Luminița Erga, Ioana Calotă, Ștefan Gomoiu, Ion Haiduc, I. Grosu (care însă n-a reușit să scape de acentul slav pe care-l are), iar ceilalți actori mai tineri...se străduiesc că execute conștiincios indicațiile regizorale....La cei tineri Mihaela Subțirică, Alexandra Aga, Vlad Bălan, Mircea Teodorescu se remarcă vizibil lipsa de experiență, de dicție, de frazare ajungând să te întrebi ce calități i-au recomandat de au ajuns pe scenă. Dintre toți am remarcat figura specială și silueta tânărului Ștefan Opreanu (un marinar) despre care sunt sigur se va mai auzi. Bine înțeles că acțiunea, nu se putea altfel, se petrece azi și bine înțeles că regizorul are un punct de vedere actual: „Noi suntem, azi, nuntașii. Imoralitatea, acest desfrâu, această iresponsabilitate, această lipsă de cultură care există astăzi în societate se sincronizează perfect cu Nunta lui Cehovși cu personajele sale”, spune în program regizorul Alexandru Grecu.

Cu asemenea spectacol cu iz de cămin cultural înțelege teatrologul Marilena Țepuș să conducă teatrul Nottara, un bastion cu ani în urmă al teatrului de bună calitate. Probabil că umbra vechilor directori George Vraca și Horia Lovinescu o strivesc.

CANDID STOICA, 17. 02.2020

Găzduiesc cronica prietenului meu Candid Stoica. Teatrul Nottara n-a pus nici măcar pe net foto din spectacol, aşa că am improvizat. Ultima foto e cu un primar din Argeş care cântă la nunţi şi-şi ia darul. Mai facem chestia asta, că e distractiv şi-n ton cu ce se întâmplă în teatrul de la noi. D.D.