Foto Tina Cumva
Acuma, că tot participam, cu Ioana Crăciunescu, la cursa ciclistă Bulbucata-Clejani, stăteam de vorbă. Ioanei îi plăcea Palilua, mie nu. Şi Ion. Filmul românesc, Ion. Ei îi plăcea şi halvaua cu carne. Mie nu. Apoi piftia de urs. De miel. Portocale în ştevie şi tot aşa. Mie nu. Am câştigat cursa şi ne-am întors în curte. Cânta Mircea Florian. Flacăra galbenă de sub grătar a luat-o spre liziera pădurii. Noi după ea. În pădure era ursul. Tocmai amerizase dintr-un submarin galben pe malul Neajlovului. Ioana i-a spus o poezie cu bolţari ursului. Aşa că animalul a adormit. I-am luat flacăra şi ne-am repezit în Neajlov. La scăldat. De aici încolo, nu mai povestim.
Numai că Fănica vroia şi ea să doboare recordul. N-am avut ce face. Povesteam. Zice: cum îţi place, Denis, mâncarea de ştevie? Păpădiile trozneau cu zgomot în jurul nostru. N-ai tu o reţetă mişto? Am una: io o fac fără ştevie. Iei o căldare, te duci după apă. Pui găleata la fiert. Sare după gust. Şi gata.
Fănica a doborât recordul. Al Ioanei a fost de juma de oră, al ei de 22 minute.
Cam aşa.
D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: