Foto Tina Cumva
Luca era pe muntele celălalt. Urca şi urca. Trebuia să pună un zanzibar în vârf. Adică o floare din care se făcea o ciorbă foarte rară. Urca şi urca. Cu muştele, cu soarele după el. Nu era uşor. La un moment dat m-a văzut. Bye, bye!! Bye, bye!! Hello, bye, bye ca-n Ca-n Stan şi Bran. Şi am intrat în vorbe.
1. Se zvonește în târg, destul de apăsat, de o eventuală alianță politică dintre PNL și stadionul Dinamo. Ce credeți că ar fi important pentru viitoarea alianță: scorul, echipamentul, cântecele lui Orban sau interzicerea fumatului pe stadioane, grădinițe sau scufundări în ocean?
PNL, în realitate, e un partid care nu există. Nu cu Ludovic Orban la conducere, cel puțin. Mi se pare incredibil cum mii, zeci de mii de oameni din această organizație refuză să vadă acest lucru. De altfel el va fi măturat la algerile de la anul de societatea românească, care se schimbă încontinuu. Ori PNL nu înțelege exact cum se schimbă această societate, ei acolo promovează oameni leneși la minte, care invariabil rămân în urmă față de cealaltă Românie și aici mă refer la România antreprenorială, din mediul privat. Adică cea care mișcă de fapt lucrurile înainte.
2. O lege bună, cea a Fiscului, trebuie trecută în Constituție, lucru care ar rezolva mare parte a democrației din România. Treci prin dreptul castelelor Tăriceanu, Dragnea sau Oprișan, suni la ușă și-l întrebi pe mojic: de unde ai, nene, banii de castel. Nu reiese din salariul pe care-l ai la stat, oricine ai fi. Și gata. Ori Fiscul, zis ANAF la noi, nu face acest lucru. Care-i, de fapt, explicația?
ANAF este o instituție strategică și, ca orice instituție de genul ăsta, servește intereselor statului român. Problema este că, într-o țară înapoiată ca a noastră, statul român nu servește interesele cetățeanului român și atunci se creează un scurtcircuit, care la rândul lui este amplificat de faptul că la conducerea acestui ANAF sunt oameni numiți politic. Asta înseamnă, aproape automat, incompetenți. Nu trebuie să fii vreun mare analist financiar ca să-ți dai seama ce înseamnă asta.
Foto Christiana Ştroea
3. Ai o fată, Luiza, 6 ani. Am văzut-o, excelent. Cum te împaci cu ideea de a o da la școală? Sa tocească la chimie sau religie? Școala, la noi, nu poate schimba peste noapte corpul profesoral Sunt profesori de 70 de ani, care nu se mai pot înscrie în realitatea vremii anilor 2020. Sunt pedagogi care-și duc și acum elevii la spectacole din anii 50 ai secolului trecut. Nu s-a schimbat nimic în cultură. În teatru aceleași Trei Surori, în film aceiași țărani care ară cu calul în cămăși albe, scrobite. Ce-i de făcut?
Eu pe subiectul ăsta sunt contra curentului. Luiza a fost la patru grădinițe, trei dintre ele fiind private. Abia ultima, grădiniță de stat, s-a dovedit ce trebuie, iar asta e o poveste pe care am auzit-o de la mulți părinți. În România, sau în București cel puțin, grădinițele particulare sunt proaste. Acuma, sigur că școala e altceva, dar pe de altă parte eu am încredere în, să zicem așa, sistem. Eu plec de la prezumția de nevinovăție – atât timp cât școala nu s-a dovedit că e proastă, nu înseamnă ca la o adică nu poate fi și bună.
4. Viitorul vine peste noi implacabil. Am mai discutat. Cu telefonia mobilă am văzut. Totul a fost atât de rapid, că românii greu și-au dat seama că pot comunica de pe stradă. Erau anii 95. Acum vor urma mașinile fără șofer, avocații fără birouri și multe altele. Noi, în România, încă mai facem în fundul curții, încă ne uităm în gura lui Tăriceanu, care numai a viitor nu sună. Trebuie făcut ceva radical. Ai vrei idee?
Da. Lumea trebuie să înceteze să voteze înapoiați mintal și, eventual, să se orienteze către oameni școliți pe noile tehnologii și pe, cum bine zici, meserii care au legătură cu viitorul care bate la ușă. Acum există alternativă, politic vorbind, deci nu văd o problemă în sensul ăsta. Inteligența artificială, spre exemplu, va scoate din joc un procent uriaș dintre meseriile care există astăzi, iar pentru a nu se lăsa cu măcel, probabil că se va recurge la salariul minim universal. Va fi foarte interesant, ideologic vorbind, pentru că a putea face față roboților, oamenii vor trebui să recurgă, culmea, la un socialism planetar. Altfel nu se va putea, deja mașinile fac mult mai bine ceea ce putem face noi. Prevăd că în cel mult 15 ani lumea nu va mai arăta deloc a ceea ce știm azi. Deși 15 ani s-ar putea să fie mult.
5. Ți-am propuse mai de mult să scriem un scenariu de film împreună. Până la urmă, asta e meseria noastră. Povestea era așa: un ciobănaș mănâncă mere, altul brânză. Se iau la bătaie, dar apare Cenușăreasa cu o pompă de chiuvetă în mână. Le zice: Bă! Dacă nu vă astâmpărați, v-o bag pe gât. Pe stradă trecea un detașament de țărani cu cămăși albe scrobite. Venea din războiul american de secesiune. Pe cer, celebrii cocostârci. Iar soarele, ei bine, soarele mângâia un urs vestit rău. E momentul să reluăm povestea. Ce zici?
Eu am făcut pauză de filme românești câțiva ani, până de curând. Impresia a fost aceeași, parcă nu mai fusesem la film de două zile. Românii nu știu să facă un film care să te țină în scaun, să înnebunești, să nu-ți vină să crezi. Nu, ele sunt foarte plictisitoare, ca și românii de altfel. Pentru mine e ca atunci când ești în mașină și dai drumul la radio. La un moment dat, invariabil, prezentatorul uită că vorbește de mult timp și continuă să facă asta și mai mult timp, aproape interminabil. Pentru că, asta e natura poporului, aici fiecare crede că are ceva foarte interesant de spus. Ori asta nu e valabil decât în foarte puțin dintre cazuri. Nu e, de fapt, interesant ce perorează indivizii ăia la radio, deși se cred amuzanți. E valabil, desigur, la o altă scară și pentru filme. Excepție aud că face ultimul film al lui Porumboiu, pe care încă nu l-am văzut.
6. Îți mulțumesc.
#șîeu
A consemnat Denis Dinulescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: