TEZE ŞI ANTITEZE în Călimară, cu Ionuţ Ştefănescu

Foto, arhiva I.Ş.

Pe Ionuţ l-am găsit la magazie. Mie-mi trebuia o rindea. El lua ceva metalic, ceva neprevăzut. I-am zis să ia şi o scală de radio. A luat. Şi o pălărie de fetru culoarea alcoolului. A luat. Apoi, un porumbel. A luat. În timpul ăsta vorbeam:

1. Negustorii germani care treceau prin Bran venind de la Tulcea aveau un nărav rar la acele vremuri, anii 1500: scriau acasă. Era despre ce vedeau, mâncau, auzeau, ce comerţ făceau. Foarte mulţi dintre ei au scris despre flautul românesc. Era purtat sub şaua fiecărui român de la acea vreme. Cănd vedeau un duşman, îl scoteau şi-i tăiau capul. Tu la ce îl foloseşti?

Nemții? Informatori de mici, ”magnetizați” cu țuica de Brande care nu prea pomenesc în scrisorile către casă. Nu erau români, ci turci, și nu aveau flaut sub șa, ci țeapă. Rămăseseră cu un fetiș de la Vlad Țepeș.Obiceiul țepei s-a perpetuat de-a lungul istoriei până în zilele noastre când nemților încă li se trage țeapă de la Tulcea pân’ la Bran / chiar în orice zi din an / fie Paște, fie ”van”. Cât despre flautul meu, ca și al tău (sper), cântă fără seaman. Și da, este adevărat, cânt pe un flaut de aur de 18k, unic în România. Asigurat, bineînțeles, ca să nu iau țeapă.

2. În filmul românesc Dragoste la Zero Grade cânta cap coadă Margareta Pâslaru. Erau anii 70. Filmul a fost un succes mondial. Cu premii la Oscar, Cannes și Cluj. Revigorarea filmului românesc a început cu Dragoste la Zero Grade. Margareta mai trăiește, mai cântă pe CD-uri. N-a jucat însă în niciun film străin. De exemplu, Umbrelele din Cherbourg. N-a fost chemată, exportată, nu știu cum să mai zic. Nici cât a stat la New York n-a primit niciun telefon de la Hollywood. De ce oare?

Pentru că, în general, americanii au boală pe noi, pe (in)succesele noastre cinematografice. Până și celebra statuetă își are rădăcinile în România.Povestea a fost preluată, cu ”mult har”, chiar în filmul pe care îl aminteați, numai că a fost adaptată pentru vremurile acelea.De fapt, povestea e așa: Oscar, venit tocmai de la Hollywood ca să schieze pe celebra pârtie de la Poiana Brașov, a căzut într-o râpă uitându-se după o frumusețe de fată, româncă neaoșă, care schia topless. L-au găsit după mult zile. Era un sloi de gheață. Americanii au reacționat imediat la această răvășitoare poveste de amor, de aici numele și forma statuetei. În plus, artiștii hollywoodieni au un sindicat foarte puternic, autoritar. Nu acceptă nimic din afară. Și-au belit ei proprii membri când aceștia au cochetat cu comunismul, cum să accepte pe cineva care chiar a trăit într-o societate multilateral dezvoltată? Cum vă spuneam, americanii sunt tare pizmași. Cap-coadă însă, pe CD-uri, Margareta Pâslaru va cânta pentru noi, cei care chiar o iubim și respectăm.

3. Cât crezi c-o să fie scorul?

Întotdeauna în favoarea noastră. Noi câștigăm și când pierdem. Suntem, categoric, cei mai buni. Să pierzi mereu, dar să fii, de departe, cel mai bun, acesta este conceptul cu care vom rămâne în cultura universală. Nu se regăsește nicăieri pe pământ o asemenea filosofie. Spre exemplu, cu câtă voluptate și înțelepciune ți se explică la televizor, pe stradă, în metrou, la cârciumă, la Ateneul Român, la teatru, în apă, sub apă, ce echipă de fotbal formidabilă avem, cea mai bună din lume, chiar dacă nemții ne-au zvântat cu 4 la 2. De fapt, uite cum nu ne putem detașa de prima întrebare: poate că ne-au bătut nemții, dar tot au luat țeapă, fiindcă, oricum, noi suntem cei mai buni. Altă întrebare!

4. Dacă România ar face schimb de teritoriu cu Marea Britanie credeți că românii ar mai emigra la Londra?

Tot timpul, de aici și celebra întrebare pur românească: ”lon dragă niște gogoși?” În plus, nu poți să-i iei românului transhumanța. Ar însemna să-l ștergi de pe fața pământului. Românul și când e la Londra (e)migrează la Londra. Chiar nu înțeleg de ce se tot face mișto de d-na Dăncilă.

5. Dănilă Prepeleac, Sfarmă Lemne și Alba ca Zăpada au pus-o de-un grup rock. Rock românesc în care e vorba întotdeauna de plăcinte pe gratis, o iubită care-și pune zăpadă în cap din cauza maică-sii, păduri tăiate ilegal și așa mai departe. Așa că mesajul acestui rock este hai să ne unim ca să nu facem nimic. Timpul rezolvă totul. E corect?

De la Albă ca Zăpada de Columbia se trag multe și timpul se dilată. Majoritatea o trage pe nas, ai noștri însă și-o toarnă în cap, într-adevăr. De aici marasmul din care nu avem nicio șansa să ieșim. Să votezi tu, la Baia Mare (plină de ”zăpadă”, altfel nu se explică), un primar aflat în pușcărie pentru furt din banii publici?Să mai speri tu că se vor face autostrăzi, spitale, o sală de concert pentru Festivalul ”George Enescu”, că nu vor mai fi veceuri în curte, că pensiile ”nesimțite” vor fi anulate, că nu se vor mai tăia păduri, că nu vom da gazele din Marea Neagră, că statul va achiziționa ”Cumințenia pământului”, că școala va fi ”altfel”, că vom avea și noi o viață normală, că Bucureștiul va arăta vreodată bine? Nu ne rămâne decât să credem că timpul le rezolvă pe toate fiindcă veșnicia s-a născut la sat și speranța moare ultima.

6. Pe când un spectacol muzical de rock românesc? Cât de greu e să faci aşa ceva la noi? Cu mesaj evident. Ştii vreun director de teatru care s-ar apleca asupra acestei chestii?

Când se va face schimbul acela de teritorii de care pomeneați. Doar așa, Mick Jagger se va trezi în Militari, îl va suna, de la Gorjului, pe Brian Ferry ca să organizeze un spectacol în memoria lui David Bowie, la Sala Polivalentă, iar Ducu Darie, în mod natural, va fi director la Royal Albert Hall.

7. Ce proiecte de viitor ai?

Viitor să fie, că proiecte am nenumărate.

8. Îţi mulţumesc!

Ba eu îți mulțumesc!

A consemnat Denis Dinulescu