TEZE ŞI ANTITEZE în CĂLIMARĂ, cu domnul Candid Stoica

Foto Candid.

Pe domnul Candid Stoica, vechi prieten cu mine, l-am găsit curăţând un bostan. Îmi zice: Ştiu de ce ai venit. Seminţele ţi le păstrez, ştiu că nu-ţi plac. Zi!

1. Balanța. Filmul lui Lucian Pintilie. Noi am trăit vremurile, dar, în ce mă privește, nu știu dacă a rezistat timpului. Nu l-am mai văzut. Oare tinerii de după revoluția din 89 dacă intră să-l vadă, ar înțelege ceva? Mai sunt verosimile faptele, așa cum le știm? De ce ar crede puștii de acum că așa a fost? Ce rol ai avut în film?

Era un rol de securist care-l urmărea pe d-l care îl juca Răsvan Vasilescu...eu cred că situațiile de acolo persistă, mai ales în conștiința unor oameni. Mai toată ideologia ceaușistă care s-a revărsat asupra unui popor de analfabeți a prins de minune și rezultatele se văd în parlamentu României.

2. Eu am scris o piesă patriotică, în care o tipă stă cu tricolorul pe scenă 3 ore. Patriotismul e de TNB, dacă nu mă-nșel. Piesa mea ar fi compatibilă cu orice festivitate sau aniversare a românilor: 1 decembrie, 200 de ani de la Unire, 1 iunie, 23 august, Paștele, venirea Papei sau ziua lui Tăriceanu. Cum s-o promovez? Să nu-mi spui de Teatrul Dramaturgilor din Calea Griviței, că nu cred în el. Te-ntreb, pentru că știu ce greu îți promovezi piesele. Câte dezamăgiri ai.

N-am dezamăgiri pentru că știu că toți directorii de teatru, exceptând Caramitru, sunt foști secretari de partid (Arșinel, Mihăiță) sau masoni( Alex Darie, Șofron, Ivașcu) sau șpăgari ( Horia Gârbea) sau ajunși acolo prin cumetrii (Hagi Culea) Singul sfat pe care pot să ți-l dau e să realizezi cu mijloace proprii spectacolul respectiv cum am făcut eu și Radu Iftimovici în 1995 înființând teatru Incomod care a realizat spectacolul Curve de Lux, o virulentă șarjă la adresa securității și a regimului Iliescian.

3. Conduci cenaclul de dramaturgie DRAGON. În traducere, Dramaturgii Goniți. Goniți de cine? De Fisc? De neplata luminii? De neveste? De Pas cu Pas? Intră puțin în amănunte, ca să înțeleagă și cititorii.

Suntem goniți de cei care în mod curent ar trebui să ne ia în seamă :Directori de teatru: I. Caramitru, Ivașcu, Șofron (Înaintea lui a fost Dorina Lazăr), Maia Morgenștern, Marinela Țepuș, Alex. Darie, Hagi Gulea, Lucian Sabados (Teatrul din Brăila) Mihai Panaitescu (Teatrul de artă din Deva) Mai curând se poate intra în legătură cu președintele țării decât cu acești directori. La majoritatea dintre ei le-am trimis piesele mele și ale cenacliștilor. Nimeni n-a răspuns, nici măcar d-l Panaitescu pe care-l cunosc personal.

4 Piesa de la Comedie Concurs de Frumusețe a fost o lovitură la vremea ei. Tocilescu, regizorul, imaginase pe scenă un bazin plin cu apă. Pe marginea bazinului se plimba de zor Magda Catone. Scenă de succes colosal, întrucât Magda avea un fund baban, mișto. Reluată acum, crezi că pe marginea bazinului poate fi Norica Nicolai? Dumitru Dragomir? Marian Oprișan?

Confunzi datele...magda Catone era pe vremea aia o dulce copilă. Juca un rol ce se vrea a fi Zoe Ceușescu. Altele erau, ca să zic așa bombele...Una dintre ele era Cornel Vulpe, un fel de Dăncilă avant la letre...sau Silviu stănculescu , un fel de Dragnea...câinele care trebuia musai să fie premiat era de fapt devoțiunea față de ideologia partinică cu care azi l-au apărat pe Tericeanu...unitatea de monolit a comuniștilor

5 Ai fost și în colectivul teatrului Țăndărică. Cu ce te lauzi? Ce ne povestești?

N-am obiceiul să mă laud. Am stat la Ţăndărică aproximativ patru ani. Am jucat în multe spectacole, dintre care unul pentru adulți scris de Mircea Crișan, Mâna cu Cinci degete. Am fost cu ei în turnee în Albania Cehoslovacia, Germania și m-am despărțit de ei în condiții amiabile, după ce am făcut un spectacol On man shaw, cu fabule...Actualmente cele mai bune prietene al mele după moarte soției, sunt fostele ei colege; Florentina Tănase, Rodica Dobre, Sonia Neagu, Ina Roman. Târziu de tot am realizat împreună cu Florentina Tănase, cu Sara Dan un spectacol de marionete și clovni intitulat, Cum să se supere oamenii mari, mari și cum să se bucure copii mici, mici.


6 Te-ai apucat de scris la 80 de ani.Toate volumele tale de memorii tetrale sunt realmente un succes. Sunt și un fel de biografie. Cum ai făcut? Ți-ai luat notițe? Ai înregistrat în timp momente din teatru? Pentru că nu pare a fi uitat nimic.

Am uitat multe...am trecut cu vederea multe...dar am notat și chiar am înregistrat audio cu știrea sau fără știrea celor care-mi vorbeau altele L-am înregistrat pe un director de teatru chiar când mă înjura. le-am luat interviuri multor oameni de cultură, dramaturgi, scriitori, actori...Nu mă laud, pe un director de teatru l-am înregistrat când îmi mărturisea că nu mai poate citi piese de teatru. Am înregistrat mental multe încurcături în scenă, bâlbâieli ce au rămas celebre, improvizații, unele de geniu, nu m-am ferit să arăt și fața mai ascunsă a anumitor personlități, demagogia de care se folosea în anumite situații, pe principiul : Despre morți numai de bine, dar adevărat.

7. Demersul meu cu acest volum de interviuri este de fapt un mesaj: în România, domle, muncesc neștiuți de nimeni, și oameni ca noi, ca noi cei care nu apărem pe prima pagină a ziarelor. Ne sculăm zi de zi, ne certăm cu șefii, cu amantele, inventăm zahărul fără să ne afle media. E corect? Ce părere ai?

Foarte grea întrebare...nu știu ce să răspund decât că sunt un om care am încercat cu naivitate să opresc timpul și că am trăit în mijlocul unor oameni nemaipomeniți pe care am datoria să-i evoc. Nu sunt un nostalgic. Am avut norocul să fac o meserie pe care am făcut-o cu drag și multe din ce am visat s-au înfăptuit.

8 Îţi mulţumesc!

A consemnat Denis Dinulescu