Chagny

Ceaușescu ne interzisese toate formele de socializare și de comunicare. În piață n-aveai voie, de exemplu în Amzei, să-ți vinzi fierul de călcat, râșnița sau pălăria veche a bunucii, pe care nici nu te interesa să le vinzi, voiai doar să socializezi cu oameni ca tine care aveau și ei de vânzare un butoi, o călimară, bețe de chibrit ți-n papagal care te trăda că asculți Europa Liberă. Ca să obții un telefon fix îți trebuiau ani de așteptare. Mii de ani, Butelie la fel. O butelie costa cât o Dacie 1300. Oare de ce? Era greu de făcut din tablă? Totuși, după ani grei de suferințe morale, informația a pătruns și la noi prin muzică, blugi, filme, în talciocul de la capul tramvaiului 19, Titan, găseai Salut les Copaines și New Musical Expres din care mai aflai ce fac France Gall, Michel Pollnareff, Mick Jagger, Petula Clarc, Sylvie Vartan, Giani Morandi și alții.

Noi, acum, românii, vrem să aungem din urmă țări care n-au întrerupt niciodată socializarea, comunicarea, muzica locuitorilor săi. Țări ca Franța, Anglia, Italia, Suedia sau Spania. Locurile de socializare ale bătrânului continent au rămas piețele rurale. Chiar dacă vin la Paris, tot rurale se chiamă. Câteva tarabe, câteva șorțuri, obraji roșii, zâmbet cât casa și oamenii ăștia din spatele tarabelor se întrețin cu tine despre stridii, porumb, ficat de gâscă, vin de cutare, gâscă vorbitoare de engleză, spanac, ouă și ceasuri dar nu chinezești. Acest gen de piețe volante există în vestul Europei de mii de ani întreținând idei, stabilind revoluții, schimbări de regimuri.

Un asemenea târg este Chagny. Un orășel de 5.000 de locuitori care duminica, în fiecare duminică, sunt pe strazi vânzând tot felul: caise, ananas, roșii, claponi de cutare, gâscă de cutare, bibilici de cutare, mere, gutui, varză cu cârnați, varză cu ciolan, pantaloni, broșe din argint, genți de căcat, pantofi de căcat, că adică nu-s din piele dar arată bine, pălării, sparanghel, mii de feluri de pâine, brânzuri, bere, cafea, portofele, cartofi, varză roșie și cartofi gratinați cu o brânză mamă, mamă.

La intrarea în Chagny te întâmpină un cocoș uriaș, cam 5 metri înălțime. E din fier. Nu știm de din care fier, că îți vorbește. Zice, dând din aripi: tot oarșul e o piață, băi, copii, bani să aveți, bucurie să aveți, copilărie în voi, ochii deschiși și parcați mașina cu atenție că vă ia mama dracului. După care cântă: Cucurigu, gauuuuuu!!!!! Cucurigu, gaguuuuuuu!!!! Mă rog, un cântec de când a fost el în armată, că de-asta e și așa mare.

În piață e tot orașul. Femeile cele mai urâte din lume, bărbați eleganți, tineri în blănuri, tniere îmbrăcate sexos, moși impenetrabili care stau rapid la câte o coadă de salată, la te miri ce sau la castraveți. Printre ei și noi. Lumea ne arată cu degetul. Au ghicit că venim din Chalon. Unul a zis: i-am văzut în Chalon, la concertul Mettalica. Ăla-i basisul, ăla cu pălărie, iar ăla cu geaca aia chinezească e solistul vocal, Hartfeld Cumva, că nu știu cum se scrie.

Denis