08 martie 2016

INTERVIU PLAUZIBIL

Mama lu’ Ștefan ce Mare: „Pe Ștefan, când era mic eu îl vedeam mare.”

Era o dimineață întunecată, ca știrile din 1980. Pe câmpul aburind de rouă și de râme eram doar noi doi: eu și Mama lu’ Ștefan cel Mare, la care venisem după un interviu. Era o femeie înaltă, cu cercei în urechi care-l înfățișau pe Ștefan cel Mare. În urechea stângă un Ștefan mic, ca la 12 ani, iar în urechea stângă un Ștefan mare, ca la 50 de ani. Din aur, din aur amândoi cerceii. Mai era un fir de păr albastru și cam atât. Femeia culegea ștevie. De 8 martie avea oaspeți și socotea că cea mai bună tratație e cea cu ștevie: sarmale, ciorbă, piure, savarine și-un suc ceva. Bătea un vânt subțire, ca de porumbel călător, așa că am intrat direct în subiect. Subiect pe care l-am abordat amândoi simplu, fără fasoane.

Eu: Abia au trecut Oscarurile 2016. E greu să intri într-un interviu când știi că un urs ca ăla....
Mama lu’ Ștefan: Dragă, pe urs îl cunosc, nu este în stare de răutățile alea așa cum arată în film nenea Înrăitu, regizoru’. Nu. E un urs foarte cuminte, vine la noi la horă, iar când Ștefan e plecat, deh, ca domnitorii, el face pe bărbatu-n casă pentru toate muierile din Moldova. Păi, ce crezi?, aia tânără de născu ieri l-a făcut singură? Că bărbatu-său e plecat de cinci ani la Poarta Albă? În sfârșit, ai făcut atâta drum până aici ca să mă întrebi de ursul nostru? Și ce dacă n-a luat Oscaru’? E al nostru și gata.
Eu: Localele astea...Alegerile...Nu vă îngrijorează că Ștefan cel Mare nefiind prezent ar putea pierde primăria Vasluiului? Femeile rămase acasă ar putea alege o femeie.
Mama lu’ Ștefan: Păi, și io ce păzesc aici? Care cum își depune candidatura, o iau și o zidesc într-o biserică din aia de le făcu Ștefănică, mânca-l-ar mama, prin toată Moldova. Zidite acolo, cin’ să le mai voteze?
Eu: Parcă Manole zidea, nu dvs.
Mama lu’ Ștefan: Nu, nu, aici e o greșeală a legendei că nu m-a menționat pe mine ca ziditoare. Aia cu Manole a fost așa: A luat-o pe Ana, a zidit-o, a venit noaptea, fata n-a murit, ba chiar s-a apucat să strige crezând că o aude cineva: Manoleeee, Manoleeee, Manoleee. Și ce crezi? În sat se auzea, din cauza cimentului din gura Anei, Maneleeeee, Maneeeleeeee!!! Și de atunci toată Moldova cântă manele fără să înțeleagă exact sensul subtil al acestei zidiri, de iubire, de dragoste de mamă care mă străbate. Înțelegi?
Eu: Da.
Mama lu’ Ștefan: Mai departe. Ce te-au mai pus să-ntrebi?
Eu: Concursul autohton Eurovision încheiat deunăzi a scos câștigător un tânăr de la școala vedetelor.
Mama lu’ Ștefan cel Mare: N-am nimic cu tânărul ăla, dragă. Nimic. Versurile mă incită pe mine la orice melodie. Ori, la băiatul ăla, versurile erau greșite. În melodia lui trebuia să scoată în evidență problematica feminină de la noi, cum femeile toarce singure acasă....
Eu: Torc....De fapt nu mai torc de mult, cumpără lucruri deja toarse....
Mama lu’ Ștefan: Nu mă-ntrerupe...Așa....Toarce singure acasă fețe de masă că bărbații sunt plecați la drepturile omului prin fața guvernului...Apoi, femeile de ce ar plăti RCA mai ieftin și nu mult mai scump? De ce? Că sunt femei? Nu. Ele ar trebui să plătească RCA-uri scumpe de tot, dar să nu-și ia mașini și să nu conducă.. Înțelegi? Cam așa trebuie vorbit în melodiile românești, ca să înțeleagă străinii cine suntem. Altfel de unde? Din fotbal? Haida de!!! Mai e ceva?
Eu: Ne trebuie o vorbă mare, un citat din dvs, ceva măreț care să intre sau poate a intrat în istorie. Ceva mișcător, lămuritor, un exemplu de urmat pentru tinerii din ziua de azi. Înțelegeți?
Mama lu’ Ștefan: Pe Ștefan, când era mic eu îl vedeam mare.
Eu: Mulțumesc!
Mama lu’ Ștefan: Și de femei nu zic nimic?
Eu: Ba da.
Mama lu’ Ștefan cel Mare: La mulți ani!!!

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lăsați răspuns aici: