Un tânăr țigan, 18 ani, de foame se apucă de box. Condiții dure, saci de box, o sală austeră, un antrenor, țigan și el, un tată sărac, o casă mizeră, un nuc care trebuie tăiat și gata, am aflat totul despre băiat. De partea cealaltă este o femeie bine, actriță, 41 de ani, cu soț, copil, cu casă, chestii. Tânărul țigan se îndrăgostește de ea. O urmărește pe stradă. Mult. Scenariul fiind foarte slab, urmărirea ține juma de film. El îi spune, la un suc smuls cu chiu cu vai, te iau de nevastă. Femeia nimic, zice ceva neinteligibil, pentru că în filmele românești încă nu s-a rezolvat cu dicția actorilor, deci zice ceva de neînțeles și pleacă. El are meci la Cluj. Ea își minte soțul și fuge la el acasă, la boxistul nostru. Îl așteaptă degeaba, boxistul n-a terminat de boxit. Dar, surpriză, la final cei doi închiriază o cameră la hotel și una alta acolo, că filmul nu mai arată, deși poate se salva, pentru că duduia era apetisantă. Box, regia Florin Șerban, scenariul nu se știe, cu actori amatori.
Carmen, 10 ani, e bolnavă. Ceva cu capul. Familie modestă, mama, tata, chestii. Trebuie dusă la spital. Din nou la spital, unde a mai fost ca să fie operată că ceva cu capul, cum am mai spus. La spital nu-i bine. Doctorul vrea s-o opereze, șefa lui nu. Cadre lungi, ca să simțim emoția. Exemplu de cadre lungi, așa pentru patetism, tensiune, lacrimi: ea merge cu tramvaiul o juma de oră, o ușă e filmată zece minute, pentru că după ea, în spatele ei este o tipă care apare și zice: se termină, operația, și vă spunem atunci. Fata se întoarce la salon după operație. Nu se face bine. Moare. Cadre din nou lungi, în care mama privește nu se știe unde, tata e absent, că lucrează ca să stea fata lui la spital, se fumează mult, se dă dar la doctor, vai, dar nu trebuia și filmul se termină. Carmen, regia Doru Nițescu, scenariul Radu Voican, foarte prost, actorii Maia Morgenstern, Adrian Titieni, Rodica Lazăr, Mimi Brănescu, Doru Ana, un salon de spital, Ctin Drăgănescu, Monica Ghiuță, deci mamă, mamă, actorie nu glumă într-un film deosebit de prost. Producția Titi Popescu.
Tata bea singur în curte. Cum fac toți tații de la o vârstă încolo. Băiatul lui vine acasă după o vreme. Niscaiva treburi nerezolvate dintre ei ies din nou la iveală. Cu scântei. Băiatul pleacă în sat să-și vadă prietenii. E poet, are cu ce să se laude, a scos o carte. Pe prieteni îi întâlnește la cârciumă. Și dă-i și bea. Bufetiera e o fostă gagică de-a poetului nostru. E tânără, e frumoasă, parcă, parcă, că așa devine situația după o sticlă de vodcă. Că, hai la mine, zice unul din ei. Acasă la el, băuta continuă. Nevasta lui nu-i prea drăgălașă cu oaspeții. Motivele-s multe. Așa că poetul nostru sfârșește la bufetiră acasă. O scenă de sex amuzantă, reușită parcă, dusă bine de Ioana Flora și Alexandru Papadopol. Cum bună mai este și discuția de la cârciumă dintre Andi Vasluianu și Alex Papadopol: firească, dialog bun, banal, atrăgător, urmărești cu plăcere. Dar cam atât. Îl trecem la filme nereușite, cu goluri mari de scenariu. Cadre, din nou lungi, în care vedem câte cinci minute porți, mese, un pahar de vin, un frigider. Acasă la tata, regia Andrei Con, scenariul am uitat, actori: Andi Vasluianu, Alex Papadopol, Mirela Oprișor, Ioana Flora, Florin Zamfirescu și actrița aia cu mai ca la țară, mai ca la Covalact sau cam așa ceva.
Întrebări: Ce juriu dă note de trecere la concursurile CNC unor asemenea scenarii. Dacă juriul e corupt, de ce se finanțează totuși asemenea filme? Poate DNA să vază oleacă ce-i pe-acolo?
Concluzii: Credem că noul val s-a cam dus. A ajuns la mal. Și s-a risipit ca ceața pe o bucată de marmură.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: