Cultura pop autohtonă încotro?

Cultura pop, de la popular, a schimbat faţa ultimilor 60, 70 de ani ai omenirii. Un clasament de acum câţiva ani al revistei americane New Musical Expres, care şi-a propus să identifice primele 10 sau 20 de opere culturale care au influenţat viaţa şi percepţia despre cultură a omenirii, are pe primele locuri melodii ca Like a rolling stones a lui Bob Dylan, Satisfaction a lui Rolling Stones, volumul On the Road al lui Jack Keruac, filmele Portocala Mecanică şi Taxi Driver, muzica celor de la Sex Pistols, plastica lui Andy Warholl şi filmele lui Woody Allen.

Am parcurs lista primelor 50 de locuri. N-am dat de niciun român. Oare românii nu participă cu nimic la cultura pop universală? Nimic din ce-au creat un Brâncuşi, un Mircea Eliade, un Eugene Ionesco sau Hertha Muller nu a devenit atât de cunoscut, de citit, de ascultat sau de privit încât să intre în conştiinţa pop a omenirii? Oare de ce? Instituţiile statului român nu fac destul pentru promovarea culturii româneşti sau nu fac nimic? Înclinăm spre a doua variantă.

O experienţă personală ne-a purtat pe drumuri americane. În San Francisco, la cea mai mare librărie Barnes&Noble, am întrebat dacă găsim ceva din literatura română. Ne gândeam că găsim Eminescu, Caragiale, Ionesco, Eliade, alţii. Vânzătorul s-a gândit o clipă, a bătut ceva în calculator şi a dispărut în magazie. S-a întors cu un ghid de călătorie german, care indica turiştilor nemţi cum să ajungă în Grecia, iar unul din drumuri trecea prin România. Asta era tot. Nu existăm sub această formă a culturii pop, de mase, care este cea mai modernă formă de manifestare a actului cultural de pretutindeni. Nu te ştie nimeni la Paris, Roma sau New York nu exişti.

Să ne amintim că ţarul l-a dus pe Dostoieski în Europa şi aşa s-a auzit de Idiotul, Fraţii Karamazov sau Crimă şi pedeapsă, că Alexandre Dumas a profitat de războaiele duse de Franţa ca să ajungă cu Contele său de Monte Cristo în toate colţurile lumii sau că Milan Kundera şi Ismail Kadare şi-au desăvârşit operele la Paris sau New York şi aşa au intrat cu toţii în conştiinţa pop a omenirii.

Instituţiile statului român nefăcând nimic, sau prea puţin şi asta este o altă discuţie de abordat în această pagină, pentru a populariza şi a promova eforturile creatorilor din Carpaţi, a fost nevoie de eforturile individuale ale unor Brâncuşi, Eliade, Ionesco, Hertha Muller, Enescu, şi alţii pentru a pune umărul la intrarea culturii române în istoria universală a culturii pop moderne. Dar este prea puţin, acest efort aproape că nici nu contează.

De aceea răspunsul la întrebarea Cultura autohtonă încotro, are un răspuns simplu: spre niciunde, spre nicăieri.


Denis