Am primit pachet!

Din Romania, cu de toate. Nu prin posta, moft care costa ingrozitor de scump, ci prin Atlassib. Care de bine, de rau, se misca rapid dintr-o parte in alta. Expeditorul mi-a transmis numerele de telefon ale agentiei din Malmo cu mesajul: te suna ei. Pachetul cica ajunge joi, da' te suna ei ca sa-l recuperezi. Ihim. Da. Am sunat eu luni si m-am dus la sediu marti, dupa ora de engleza. Programul e de la 10 la 5, 5 jumate, mi-a zis domnu'/ baiatu' la telefon. Pe geam scrie 8.30-17.30, da' de ce sa ne-ncurcam in detalii? Tot reprezentantul Atlassib mi-a zis ca nu cunoaste detalii despre cum se trimite un pachet din Romania incoace, intrebati dumneavoastra la agentia din localitate. DA, se poate trimite pachet si din Focsani. Ideea e ca trebuie depus luni, nu marti, ca sa ajunga joi la Malmo. Vazind eu ca l-am retinut deja prea mult din (non)treburi, mi-am luat cutia si-am plecat. Iesind pe usa am realizat ca in aceeasi incapere, ei bine DA, se afla si Consulatul onorific al Romaniei. Uau. Ma intorc in incinta, cu intentia ferma de a impusca doi iepuri dintr-o lovitura si cer, candid, confirmare. Este, avem, dinsul. Un alt calculator, un domn cu casti pe urechi, profund ocupat. E acelasi domn care mi-a deschis usa prima data, ca eu, de emotie, nu nimeream intrarea. Vaaai, deci m-a ajutat domnu' consul onorific in persoana. Emotii si mai mari. Il intreb cu ce ne (mai) poate ajuta el pe noi, romanii. Asta-i subiect de teza de doctorat, bag seama. Spuneti care e problema, mi se sugereaza. Pai, stiti, eu am un copil caruia ii expira pasaportul si nu pot sa calatoresc cu tatal in tara, imi trebuie procura. Pai se face la un notariat - raspuns. Pai exista notariat in Malmo pentru romani?? Nuuu, in tara. Da' eu vreau sa fac procura la fata locului. Mergeti la Ambasada. La Stockholm, adica? Da! Da' nu se poate la Copenhaga? Ca e la 30 de km de aici, fata de Stockholm - 600 (sase sute) km. Pai dvs. in ce tara traiti?! Eu stiu in ce tara traiesc, dar francezii si americanii isi fac bine mersi actele la ambasadele lor din Danemarca. Sa fie sanatosi, nu se poate. Pai multumesc pentru (non)ajutor. La revedere.

Doua la un leu - 29

1. Cum sa dispara coruptia; mita si spaga intr-o tara in care premierul lasa bacsis la frizer, in direct la televizor?
2. De ce dubele politiei lasa girofarele sa latre pe bulevard, oare marfa pe care-o transporta are statut diplomatic?

Cit de milogi sintem

Si cit de bine functioneaza PR-ul multinationalelor. S-a deschis primul magazin H&M din Romania. N-avem bani, sintem saraci nevoie mare, tara se duce dracului, da' ne-nghesuim la inaugurare. Pentru toale se gasesc bani. Si daca n-avem bani ne ducem la magazin cu noaptea-n cap sa prindem un loc in fata, ca se da. S-au dat niste tichete valorice, iar "fericitii" si-au putut lua cirpe gratis, cum ar veni. Ieftini mai sintem. A, sa nu uit: au fost si vedete, intolite H&M pentru reclama de la om la om. Ca sa vezi cum unora le vine toala acasa, nu tre' sa se calce in picioare cu toti mitocanii pentru ea.

Deputatii nu mai ies la iarba verde

Academia Catavencu e circotasa. N-ar vedea ea jumatatea plina a paharului s-o pici cu ceara. Si ce daca deputatii au respins proiectul de lege privind instituirea Zilei Plantatiilor? Foarte bine !

Catavencii au inteles din faza asta ca cetatenii n-o sa mai aiba nici un imbold pentru a planta un pom (activitate sfinta din treimea pom-casa-copil). Poate ca nu s-au uitat bine la reluare ! Cine are constiinta poa’ s-o faca si singur, nu impins de la spate de vreo lege, nu ??

In plus, si cea mai importanta consecinta imi pare a fi ca, nevotind legea asta, alesii nostri isi arata clar dezinteresul pentru iesit la padure, bere si mici cu ocazia zilelor libere de la Stat. Ma refer la cei 161 (din 184 prezenti) care au votat impotriva.

Fratilor, asta inseamna 161 de jipane mai putin. 161 de paduri luate cu japca mai putin. 161 de viloaie cu fortarete in jur mai putin !

Pai, e de colea ?!

Iar cine vrea sa replanteze codrii Vlasiei n-are decit s-o faca la el la bloc.

(info din Academia Catavencu, nr. 45, 14-20 noiembrie 2007, “Deputatii vor doar un singur copac cu flori in Romania, pag. 24)

Nimicuri

Imbulzeala, baa, la aeroportul din Baneasa, care intra primul la controlul de pasapoarte. Desi de asteptat asteapta toata lumea bagajele care vin dupa un timp, in ordinea decisa de muschii lucratorilor.

Mergem la o circiuma buna si de fite din spatele Casei Presei Libere. Gropi, gropane, balti dintr-un trotuar in altul. Domnu’ proprietar, mai incercati la Primarie, si daca nu vor si nu vor (antipatii politice), la valoarea dumneavoastra puteti arunca vreo doua roabe de pietris, nu ? De ce nu ma mir ca nu va fug clientii ? Parcagiul ne cearta ca am mincat din locul de parcare al masinii parcate deja alaturi. Dam inapoi si redam centimetrii Cezarului.

Bulevardul Stefan cel Mare e bombardat. Se lucreaza la linia de tramvai, bordura, asfalt, semafoare – ca nu merge nimic. Incerc sa traversez, dar soferul roman nu are respect pentru pieton. Cind nu merge semaforul, poti sa traversezi in fuga, si-atunci claxonat cu minie de soferii de gipane. Si tot asa pina traversezi Colentina si da Domnu’ sa iesi din capitala. Eu am avut noroc cu o masina de politie care a frinat in buza.

Masini parcate cit mai nesimtit cu putinta, cite doua-trei in paralel, pina spre mijlocul strazii, atunci cind nu e suficient ca una bucata gipan sa blocheze strada cu totul. Si amaritul ala din spate tot claxona, saracul, degeaba. N-am vazut niciodata vreo amenda pe vreun parbriz de masina parcata in intersectie, pe trecerea de pietoni sau sub panoul de interzis stationarea. Practic in orasul asta te poti parca oriunde pe drumul public. In Paris am vazut varsatorii de P.V.-uri (amenzi) de la primarie postindu-se in sector la ora 9 fara 5, in conditiile in care parcarea e gratuita de seara pina la ora 9. isi ascuteau creioanele si facea exercitii cu degetele ca sa nu amorteasca de la atita scris.

Dau citeva picaturi de ploaie, ies milioane de masini cu cite un pasager in habitaclu, iar soferii astia nu se suporta intre ei si se injura de la primul claxon. In State, pe anumite autostrazi, prima banda e rezervata masinilor care contin mai mult decit soferul si sacosele burdusite la supermarket; va dati seama cit de lejer se circula pe banda aia pe care smecherii nu indraznesc sa treaca ilegal, cum trec ai nostri pe liniile de tramvai. Ce inseamna puterea Politiei, dom’le !

De doua zile la mine in cartier e pana de curent. Seara, evident, cind e intuneric (truism pentru a sublinia banalitatea situatiei). Aseara vreo patru ore. In seara asta doar (doar?!) o ora si ceva.

Am avut control la bilete pe linia expres. E foame mare la controlori ? Era singura situatie cind dadeam un ban la sofer, ca n-aveam de unde sa iau cartela intotdeauna. Noroc ca soferul altui autobuz ma sfatuise, in aeroport, la plecari, sa merg dincolo, la sosiri, sa-mi iau cartela ca sint controlori pe traseu.

Autobuze, metrouri cu traseele prezentate aiurea. Daca nu cunosti directia autobuzului ai sansa sa iei 9 din 10 autobuze aiurea. Oare e asa de greu pentru sofer sa schimbe afisajul electronic ? Daca treaba asta are un grad de dificultate atit de ridicat, ce sa mai zic de afisajul din metrou care, bine intentionat, dar cu informatiile pe stil vechi, indica mijloace de transport cel putin suspendate din cauza lucrarilor ?

Cica duminica alegem europarlamentarii si participam, daca vrem, si la referendum. Cunoaste cineva intrebarea la care raspundem la referendum ? Mai conteaza cine merge cind europarlamentarii nostri nici nu se aud, iar comisarul nostru recunoaste fara mustrari de constiinta limba moldoveneasca ? Parca imi vine sa votez cu reprezentantii PRM-ului care au reusit sa dizolve grupul de extrema dreapta (care tot cu ajutorul lor s-a format).

Franta toata e in greva, iar fostul lor presedinte pus sub acuzare de coruptie.

Europa incepe sa ne urasca, tara dupa tara. Rasar Mailati peste tot, care mai de care mai autentic sau mai fals. Ma astept ca in spatele fiecarui hot, vagabond, criminal sa fie un cetatean roman. Oare individul care a luat ostateci in Berlin era tot roman ?

Pina ne spalam imaginea si renuntam la dorintele de purificare etnica si (fals) morala, poate reusim sa ne recuperam o parte din umanitate. Mai ales in spitale unde copiii sint condamnati la moarte inainte de a se naste. In spitale unde viata are pretul bancnotelor indesate in buzunarele asistentelor si medicilor. Se stie si totusi toata lumea se mira inocent : se da spaga in spitale ? Cum adica doctorul nu se uita la tine daca nu-i dai plicul gros ? Sau cel putin nu se mai uita a doua oara. De ce ne simtim obligati sa dam spaga peste tot ? Cita ipocrizie.

Si nu pot sa nu observ moda asta, ca fiecare post de televiziune, fiecare ziar sa-si gaseasca drama, cazul tragic, in exclusivitate, pe care sa-l intoarca pe toate fetele si pe care toti ceilalti sa-l fure, din gelozie. Parintii copilului (cazul Sebastian Lungu) se plimba de la o televiziune la alta, la toate orele. Problema e dezbatuta din toate unghiurile, cu toate armele, pentru toate tipurile de audienta.

Cazul social a devenit vaca de muls. Mediatica.

Boxul, ca stil de viata

Din ciclul sportul bate viata. Eu am ramas fara cuvinte, chiar daca articolul e neclar (asta nu ma mai mira): au furat, dom'le, sau nu? Domnule Doroftei, cum comentati? N-o sa cititi mai multe aici, dar trebuie sa dau sursa. "Dupa ce trei boxeuri romani au furat dintr-un magazin din Chicago dar si dupa esecurile pugilistilor romani la Campionatele Mondiale de la Chicago, Federatia Romana de Box a desfiintat lotul national al Romaniei iar antrenorul coordonator, Relu Auras, a fost demis, informeaza HotNews. Cei trei pugilisti asupra carora planeaza suspiciuni ca au vrut sa fure dintr-un magazin din Chicago, Bogdan Dinu, Ronald Gavril si Iulian Stan, au fost exlusi din viata sportiva, decizie luata si de AIBA."

Hai acasa

Foarte tare: Comisarul european, Franco Frattini, a subliniat ieri ca Italia ar fi putut impiedica venirea necontrolata a imigrantilor romani daca ar fi aplicat o directiva adoptata de UE in 2006. El a comentat ca decretul adoptat de urgenta la Roma nu este decat o "masura partiala" si trebuie completat de masuri "care ar permite aplicarea directivei europene din 2006 potrivit careia cel ce nu are mijloace de subzistenta sau comite un delict trebuie expulzat". Cu alte cuvinte, Europa nu-i accepta decit pe cei curati si mai ales cu bani. Ca sa nu piarda timpul, in timp ce presa se intreaba daca victima a fost sau nu violata, administratia italiana pregateste listele de expulzare a romanilor considerati pericol pentru siguranta nationala.

Muzica, discriminare si durere

Am descoperit de curind un artist francez, Didier Super a carui muzica m-a pus pe ginduri. Cind auzi vorbe de genu' "m-am saturat de saraci, sint atit de prosti ca nici nu sint in stare sa bifeze numerele pe un buletin loto", "de ce nu sint in stare sa se imbogateasca ca ceilalti?", "mai bine impart un franc la 10 saraci, e mai rentabil" si asa mai departe cam cazi pe ginduri.

Va socheaza? Dau spumele pe-afara?

E adevarat ca individul pare foarte cinic. E doar provocator. Iar vorbele lui nu trebuie luate literal. Ca la prima vedere se vede fierea xenofobismului, urii, rasismului si a celorlalte homofobii cunoscute. Nu cunosc sa aiba un cintec despre tigani, poate vine. De ce vorbesc eu despre tacanitul asta?! Ceea ce vrea el e sa provoace: a analiza de sine, o privire in containerul pe care-l purtam intr-un colt de suflet. Pentru ca ascultind cintecele lui imi dau seama ca fiecare dintre noi are inlauntrul sau ginduri mai mult sau mai putin xenofobe, rasiste, antisemite... Ca la un moment dat fiecare dintre noi a nutrit ginduri urite despre rromi dupa ce-a fost buzunarit sau jecmanit de vreo ghicitoare, cind n-a mai suportat litaniile, Moartea caprioarei sau Steaua sus rasare din mijlocele de transport in comun. Sintem, in continuu, agresati, iritati, atitati, enervati de ceilalti, ca-i numim prosti, saraci, miliardari de carton sau tigani. De ce sa n-o recunoastem cinstit si sa nu le spunem lucrurilor pe nume, preferind sa ne plasam sub umbrela lui politically correct?? Bine, tot discursul asta l-as fi putut scrie la persoana intii singular.

Vorbind de tigani/rromi/ whatever man, nu trebuie pierdut din vedere caracteristici ca nomadism, comunitate inchisa, obiceiuri intepenite, bagajul ancestral. Desigur ca sint si reprezentanti cu vederi largi si grad de integrare de 100%, care avocati, care parlamentari.

Desigur ca se afirma ca facind parte din comunitatea cu pricina numai cind le convine sau cind e vorba sa se plinga de discriminari ca sa mai stoarca niste lacrimi (vezi cazul Basescu-tiganca imputita, sau homosexuali sau whatever, iarasi).

Super. Didier Super pica exact in momentul in care un anume Romulus Mailat a violat si batut o italianca, dupa cum am citit eu aici si ati vazut voi pe toate posturile de televiziune (ca eu n-am cablu in tara asta de vis). Biata femeie, nu stiu daca mai traieste, ca ziaristul a dat-o moarta in titlu si in coma mai apoi (asa cum incercau sa-l omoare si pe Papa in timpul jurnalului de la ora 19). E infiorator ce s-a intimplat. La fel de infiorator e si faptul ca aceasta picatura care a umplut paharul este pretextul ideal pentru autoritatile italiene sa scoata pe piata o lege de expulzare a cetatenilor europeni - cu tinta directa la romani rromi, pe scurt rromani.

Iata cum dau ura, xenofobia si rasismul pe dinafara, cu justificare beton vazuta la ora de maxima audienta.

Am participat la o discutie extrem de interesanta. Insa mai are rost sa ne intrebam ce anume il impinge pe individ sa devina criminal si cit de injusta e repartizata egalitatea de sanse? Cind psihologi, psihanalisti si neurologi se straduiesc sa-i transforme in bolnavi mental? Sigur, o putem face. Asta nu-i va impiedica insa pe italieni sa ne inchida usa in nas si sa nu ne mai primeasca in restaurantele lor, cum se intimpla in clipa asta.

Poate ar trebui sa protestam pentru ca multi dintre noi sint nevoiti sa plece din tara pentru a trai mai bine, facind o munca sub pregatirea lor intelectuala sau chiar umilitoare. Pentru ca ni s-a fluturat sub nas mirajul Occidentului si al Uniunii Europene, fara a ni se spune prea multe despre statutul nostru de persona non-grata practic, despre constringeri, obligatii si bani putini pe care (daca) o sa ii primim.

Asta nu inseamna ca "Europa-i de vina" - ca sa parafrazez cintecul celor de la Vama Veche -, trebuie sa depasim faza de cautare de vinovati si sa mergem spre radacini, spre de ce, din ce cauza, cu ce scop.

Liberi de la Dumnezeu

Franta e o tara laica. Cum nu se poate de mai laica. Urlator de laica. In scoli, de exemplu, se interzice purtarea insemnelor religioase. Bisericile sint cam goale in timpul slujbelor – cu exceptia celor la care sint arondate 10 sate sau in timpul nuntilor si botezurilor. In teorie, un preot are in turma vreo 10 000 de oite. Adica sunt foarte putini preoti fata de cantitatea de biserici si credinciosi pe masura. Noroc cu turistii care mai cumpara un pachetel de tamiie, mai aprind o luminare, mai spun un Tatal Nostru sub icoane (in timp ce schimba rolele de film din aparatul de fotografiat).

Ei bine, in tara asta extrem de laica, marile sarbatori religioase sint declarate zile nelucratoare. Nu mai vorbesc de alte zile de sarbatoare, deci nelucratoare, care nu au la baza un motiv religios. Cetatenii isi stiu calendarul de libere pe de rost si-si calculeaza puntile (tot asa li se spune si aici sau viceversa) cu un an inainte, ca sa nu stea acasa la televizor (unde oricum la televiziunile publice nu se transmite nici o slujba in direct) sau sa mearga la biserica.

De-a lungul istoriei lor de greve si baricade in strada, au reusit sa cistige aceste zile libere si concediul de odihna platit.

Acuma sa vedem cum merge treaba pe la noi. Teoretic biserica e separata de stat (desi subventionata, preotul are statut de functionar, Ministerul Culturii si Cultelor – cel putin pe vremea mea -, partide crestine, Becali cu crucea-n mina, Dumnezeu m-a vrut Presedinte etc). In acelasi timp, Presedintele si Primul ministru participa la ceremonia de ungere a noului Preafericit. Banuiesc ca moartea fostului a fost transmisa in direct (dupa modelul papal), incepind cu internarea in spital, continuind cu operatia, agonia, autopsia... Parca vad reporterii cum se bateau pe locul de linga cruce pentru un live cit mai veridic.

Cu toate acestea, la noi in tara abia daca se respecta Pastele si Craciunul (ca zile nelucratoare, nu vorbesc de traditii, post si alte calvaruri ortodoxe). Cind se intimpla se pice aproape de week-end, n-apuca bine romanu’ sa se gindeasca la posibilitatea de a face o punte mica acolosa, ca au si aparut statisticile despre cit pierde economia romaneasca daca nu se lucreaza 2 zile. Bine, am exagerat. Statisticile apar post festum, dupa reportajele cu micii, gratarele si tonele de gunoi lasate prin pajisti si paduri. Ne trebuie injectata urgent o doza de culpabilitate, de parca romanul e programat genetic pentru munca in schimburi. Tot statistic vorbind, petrecem (aproape) cele mai multe ore la serviciu pe cap de locuitor si alea insuficient de eficient.

Romanul se tiraste la serviciu apatic si fara chef. Numai gindul la sfirsitul programului, week-end sau concediu il mai tine in viata. Viata care se suspenda in timpul celor 8-10-12 ore de munca.

Poate ne trebuie mai multa odihna si mai putina ipocrizie.

Votati sau nu votati

Pen'ca alegerile europarlamentare pica in aceeasi clipa cu referendumu', am zis ca merita sa ma deranjez inca o data si sa merg la vot. Sa-mi scot cartea de alegator de la naftalina (pe care oricum nu mi-o cere nimeni, ca votam foarte comod si cu buletinu', da' fara de care nu-ti poti innoi cartea de identitate) si sa ma deplasez la urna circumscriptiei. Special pentru a scrie negru pe alb ce gindesc eu despre UE, votat degeaba, gesturi politice fisiite si altele. Numai cuvinte de sorginte romaneasca, chiar daca (brazda?). Ca sa nu ma mai pling (pe blogurile altora) ca nu ma exprim pe saturate. Imi pregatesc lista de pe acum, ca e mult de gindit: sint, totusi, doua buletine de vot! Oare imi deconteaza cineva biletu' de avion? Intrebam si eu...

Am fost la film

Da. Chiar in seara asta. M-am dus la cinematograful de la mine din sat (cu pretentii de oras, de oras-ideal al lui Richelieu) sa vad "4 luni, 3 saptamini si 2 zile", filmul lui Cristian Mungiu care a luat Palme d'Or la Festivalul de la Cannes de anul acesta. Festivalul l-am urmarit jumatate in Romania, jumatate in Franta. Filmul - in intregime la cinema-ul nost'. Ca sint doar trei reprezentatii unice, asa ca nu trebuia ratat. Senzatii? Ciudat. Foarte. Sa vezi un film de la tine de-acasa, intr-o tara straina, subtitrat in limba aceea straina pe care sa o stapinesti. Pe care sa o stapinesti atit de bine incit sa fii furat de subtitraj si sa nu mai intelegi ce se vorbeste, desi e in limba ta materna. Sa ai un cuplu de batrini in fata ta care citesc, pe rind si cu voce tare, "scrisul" pentru ca filmul e in VO (voce originala). Ce fericire pentru noi sa se dea filmul asta - vorbesc la plural pentru ca sintem 2 romani in localitate si, culmea, vecini de cartier. Sa vezi totusi lume in cinematograful care da reprezentatii chiar si pentru un singur spectator (ca oamenii fac munca voluntara). Sa ai senzatia ca numai TU, dintre toti oamenii aia, intelegi totul. Pentru ca ai trait vremurile acelea, ai stat la coada, ai fost la biserica pe sestache si visai la televizor color. Ca filmul vorbeste pe limba ta si in primul rind pentru tine. La o adica filmul e facut pentru tine. Ce noroc pe mine sa fiu romanca aici. Si nu pentru ca ar fi cistigat vreun meci nationala de fotbal.

Mai democrat, mai educat, mai manevrat

Cit eram in Franta vedeam gurile cascate ale romanilor la gesturile barbare ale magrebienilor (manifestatii de strada, masini si sedii de institutii incendiate etc). Acum ii vad cum se inchina si le pling de mila francezilor dupa ce alegerea lui Sarkozy drept Presedinte. Saracii de ei, dar pe noi cine ne bate pe umar ? Nici macar noi.

De ce se intimpla la noi nu ne mai miram. Nu ne pasa atit de mult incit sa ne manifestam altfel decit schimbind postul de televiziune la care ne uitam. Am devenit atit de nepasatori incit adormim uitindu-ne la talk-showuri, leganati duios de racnetele si insultele vedetelor politice. In Piata nu ne ducem decit sa cumparam castraveti si rosii, iar cu cel de alaturi socializam violent doar daca ne calca discret pe picior.

Ni se aduce aminte de zece ori pe zi ca sintem poporul, unii zic ca noi conducem de fapt tara asta, altii zic ca la referendum sintem doar consultati (oare asa cum a fost consultata si Curtea Constitutionala?). Noi, poporul, am devenit un elastic de care se trage intr-o parte si alta, toti ni se inchina si ne considera inteligenti, minunati, puri si intelepti. Toti spun ca nu putem fi mintiti, dusi cu presul, manipulati sau subestimati si, in acelasi timp, toti spun ca „ceilalti” – adversarii, de’ - ne mint, duc cu presul, manipuleaza si subestimeaza. Sintem infailibili, dar in acelasi timp ciuruiti de sagetile otravite ale celor „rai”. Care rai sint buni pentru o tabara si invers. Adica avem doua tabere rele sau doua bune (pentru cei putini care vad jumatatea plina a paharului).

Se face totul pentru popor, ca in toate epocile de trista sau vesela amintire, toti politicienii se chinuie sa ne pastreze virginitatea si striga „viol” daca indraznim sa ne aratam coltii.

In acest sens, observ in ultimele zile ca poporul cel naiv si cazut in plasa Presedintelui suspendant/ales este amenintat ca daca, Doamne fereste, va vota conform sondajelor, criza politica va continua. Cu alte cuvinte, ce-o sa voteze poporul (in majoritate) nu conteaza. Mai mult, nici prin cap nu-i trece taberei anti-Basescu ca fiecare vot impotriva suspendarii Presedintelui este egal cu un vot pentru suspendarea Parlamentului, fie el simbolic. Nu le pasa. Scaunul lor nu se clatina, doar au avut ei grija.

Din pacate, nu ne aratam coltii decit la vot. Pina atunci asteptam microbuzele sa ne duca la miting, ne batem pe sepcile si baloanele oferite, strigam „hotii” daca nu primim micul si paharul de bere gratis si zapam de pe un post pe altul cautindu-l pe cel care ne intareste opinia. Nu ne mai batem capul cu pareri neutre sau, fereasca Dumnezeu, contrare. Mergem la sursa sigura.

Si nu ne doare cind taberele ne arunca de colo colo ca pe niste mingi. Cind unii sau altii se bat cu pumnii in piept vorbind in numele nostru, fara ca macar sa stie ce parere avem sau sa le pese daca gindim diferit. Cind sintem mintiti in fata, inecati de atita ipocrizie si acoperiti de bale injurioase. Cind unii tipa ca din gura de sarpe, iar altora li se pune pumnul in gura. Si toate acestea in cea mai grosolana lipsa de respect pentru cei care ii privesc si asculta.

Pentru ca de data asta politicienii nostri s-au dat in stamba rau de tot. S-au tras de haine, si-au smuls cravatele si nasturii, s-au batut in curele si batiste, s-au dezbracat de caracter in prime time, conferinte de presa, talk-show-uri, interviuri, mitinguri. In acelasi timp cereau tinute sobre, fuste pina-n pamint si batic pe cap.

Se lupta si-acum in dosare, marturii senzationale si crize de constiinta. Se privesc in ochi si se-njunghie la ora de virf, cu miinile pin’la cot in viscerele tranzitiei, dupa sistemul „a ta e mai groasa” (coruptia/nesimtirea/hotia/functia) si „ba p’a lu’ sef’tu”.

Poate ca ar trebui sa nu mai asteptam de fiecare data ziua votului. Sa nu mai asteptam ca politicienii sa-si puna halate albe si sa se arunce cu termometrele, stetoscoapele si camasile de forta pe noi.

Poate ca intr-o zi o sa reusim sa ne exprimam inaintea lor. Sa inchidem televizoarele, sa iesim in strada si sa vorbim noi. Nu de alta, dar am senzatia ca ne paste un proces de calomnie intentat de tabara adversa, fara ca noi sa zicem nimic.

De ce am iesit in Piata Universitatii dupa demiterea Presedintelui

In primul rind am vrut sa-mi demonstrez mie ca pot iesi din starea de indiferenta, ca mai pot simti ceva, ca mai pot avea o reactie la cele ce se intimpla in tara mea. Am cautat o confirmare la oamenii din jurul meu, am vrut sa ma amestec in multime pentru a umple de energia colectiva, pentru a gasi un scop care sa ne aduca impreuna, un singur strigat care sa se auda clar si deslusit. Am iesit din casa pentru a nu-mi reprosa ca am continuat sa vad ceea ce-mi arata altii, sa ascult ceea ce-mi spun altii si sa gindesc asa cum altii mi-o cer. Pentru a-mi demonstra ca nu-mi mai e frica sa spun ceea ce gindesc, public, in marea Piata a Libertatii. Nu am cerut coborirea nimanui din inaltele scaune, am aplaudat doar curajul unui om care a venit sa ne vorbeasca, desi manifestantii au fost putini si nu foarte convingatori. Urmarisem toata ziua, cu groaza si dezgust, cele intimplate in Parlamentul Romaniei. Mare respect pentru aceasta institutie nu mai am de cind cu spectacolul de rusine nationala din decembrie, in momentul in care Presedintele Romaniei condamna in mod public comunismul. De cind un personaj de sinistra reputatie a pus la cale momente de circ politic penibil, sub limita oricarei tolerante. Acest personaj care in momentul votului pentru suspendarea Presedintelui facea reverente publicului inscaunat in Parlament si telespectatorilor alegatori. Acelasi personaj care, in declaratia de presa de dupa vot, improsca deja cu noroi participantii unui miting care nici macar nu incepuse, etichetindu-i drept „urinistii lui Bivolaru”. Intimplator cunosc membri din asa-numita „miscare a lui Bivolaru”, oameni pasnici si de bun-simt care nu m-au jignit niciodata cu propunerile si comportamentul lor (de altfel nu au facut nici cel mai mic gest de racolare), care nu-i dispretuiesc pe cei „normali” si au un grad de toleranta iesit din comun. Ca sa nu mai vorbesc de celelalte discursuri contra, de fostii „prieteni” care acum aruncau vorbe grele si inveninate, de rinjetele lor de satisfactie cind aruncau bilele in urna sau pe linga, o veselie sfidatoare care era al naibii de nelalocul ei si nu prevestea declaratiile sobre si un pic funebre de dupa vot. Ei bine, acest personaj m-a facut sa inchid televizorul si sa ies din casa. Si nu am fost singura. Am fost cu prietenii mei in Piata Universitatii si am putut vorbi, fila „securisti”, ride, minca covrigi, face poze, aplauda si ne lasa invaluiti, pret de citeva minute, de carisma exceptionala a unui om. Desigur, ne asteptam la mai mult. Dar aceasta manifestatie a fost atit de premeditata incit instalatia de sunet abia mergea. Discursurile erau spontane si anonime, strigarile banale, iar pancartele rudimentare. Au cascat gura si cersetorii de la metrou, insa erau si straini, persoane imbracate la 4 ace si acea doamna care incerca sa ne convinga ca sintem prea tineri ca sa stim cum merg treburile in politica si ca ne-am ales gresit personajul de sustinut. N-am vazut mineri, nu m-a obligat nimeni sa strig nu stiu ce, sa sar la bataie, sa fac declaratii de dragoste sau sa ma inscriu in vreun partid. Cu toate acestea am simtit ca particip la un moment istoric, nu doar ca privesc un film la televizor, ca pina acum. Si asta m-a facut sa ma simt bine. Doar ca actualul Presedinte interimar al Romaniei este cel care a permis ca Presedintele de drept sa fie batjocorit in Parlament. Si asta doare. Probabil ca ati sesizat ca aceasta este singura fraza in care mentionez numele lui Traian Basescu.

Cum mi-am descoperit fabulospiritul

Va sfatuiesc sa intrati pe http://www.mediafax.ro/, in sectiunea Blog, click pe Alexandra Babiciu si apoi pe post-ul "Ne pindeste fabulospiritul romanesc si nu stim cind si de ce ne loveste". Acesta este comentariul meu pe care nu am reusit (inca) sa-l public. Salutare tuturor, Adica celor care au curiozitatea sa citeasca si initiativa sa comenteze, sa-si dea cu parerea, sa se simta jignit etc. Eu sint departe de tara si poate ca, din cel putin un punct de vedere, vad mai bine ce se intimpla in eterna si fascinanta Romanie populata, mai nou, de fabulospirite sau spirituri sau shpritzuri (ca sa fim mai aproape de realitate). Am o intrebare care-mi sta pe limba si mai apoi, o sa vedeti, o sa sar de la o idee la alta,ca o fabuloasaspirit ce m-am descoperit in ultimele minute. Intrebare:sinteti capabili sa caracterizati romanii intr-un cuvint? Adica un cuvint care sa spuna ceva despre romani, nu neaparat totul. Putem oare face tabla rasa de istoria vitejeasca pe care am inghtit-o pe timpul lui Ceasca (v-ati intrebat vreodata cit adevar era in manualele de istorie ale epocii?? Putem oare incerca sa nu mai fim paseisti si sa nu ne mai bazam atita pe niste oameni care sint oale si ulcele, care habar n-aveau de conceptul de natiune si care actionau din instinct de conservare sau dupa pohta ce-o pohteau? Sa renuntam la nationalismul de doi bani, la spiritul mioritic care ne tine in lesa, lasind o mina de oameni sa-si faca de cap in timp ce ne curg balele la Rolls Royce-urile pe care le inghesuie in curtile cu garduri de 2 metri? Chiar asa, daca ne uitam la noi, oare ce vedem? Dincolo de stomac, de interese pe termen scurt, de teama de a pierde serviciul sau protectorul? Putem oare sa acceptam ca si cuvint-matrice aceasta inventie total neromaneasca - constructie mai degraba englezeasca care n-are nici o treaba cu sintaxa romaneasca? Daca nu, hai sa facem o petitie, sa o trimitem la toti prietenii sa o semneze, sa ajunga si la MAE, sa intrebam profesorii de Universitate (in Academie nu mai am incredere) daca sint de acord cu aceasta oroare si la urma sa iesim in strada, nu cum am incetat sa o facem de la mineriade incoace. Hai sa ne aparam limba, sa ne regasim in sfirsit in inima si mintea noastra ca mai apoi sa ne gaseasca si regaseasca si altii care au, uneori, idei si proiectii mai clare despre noi decit gindim noi insine... Ce avem noi mai drag, de ce plingem ca niste copii cind sintem departe de tara, de ce iubim la disperare tara asta prafuita si plina de gropi, ce ne place, ce oferim noi altora, ce vrem sa construim in viitor, unde vrem sa ne plasam in lumea asta, ce ne tine uniti, ce ne face puternici, CE NE TINE AICI. Sa ne revizuim valorile si principiile, sa nu mai aruncam la gunoi ani grei si munca parintilor nostri pentru un hamburger de McDonalds. Probabil ca exista deja un spot publicitar, altfel nu-mi explic de unde a aparut piatra aia in discutie, dar ai mare dreptate, Alexandra. Daca intr-adevar exista o piatra ar fi bine sa ne gindim cum o putem folosi altfel decit aruncind-o in cineva. Multumesc. Ce urmeaza?