Cum am votat în Suedia

Cu ocazia alegerilor prezidentiale din România va povestesc cum am votat eu acum doua saptamîni în Suedia. Nici o legatura, asa-i? Precizez (pentru cealalta parte a cititorilor mei si în special pentru doamna Nutzi Udrea) ca Suedia e monarhie constitutionala, prin urmare circ si alegeri prezidentiale NU se organizeaza. La mitinguri sînt prezenti mai multi politai decît manifestanti.

S-a votat pentru alegerile locale, regionale si parlamentare. S-a dat drumul la urne cu 2 (saptamîni) înainte de ziua X, dupa cum se vede:

Pur si simplu se poate vota în avans. Campania electorala a fost destul de linistita, din cîte stiu eu, cu exceptia unei manifestatii care s-a lasat cu om sub copitele calului politist. Care cal are dreptul sa depuna balega inclusiv pe masinile cetatenilor parcate regulamentar, asa cum masina de politie se parcheaza unde vrea caii ei putere.

Iata cum membrii de partid împart promisiuni electorale la toti trecatorii:

În ziua alegerilor m-am echipat cu pasaport si vecina capabila sa jure pe toate culorile curcubeului ca eu mi-s. Treaba merge asa: daca n-ai act de identitate valid, poa'sa te însoteasca cineva cu act de identate valid, normal, si sa confirme ca tu esti tu. Cum ar veni, te ia pe semnatura. Mergem noi la scoala unde sîntem arondate si începem procesul de votare dinainte de a intra pe usa institutiei. Acolo unde membrii diferitelor partide te întîmpina cu fluturasi pe care poti sa-i iei sau nu. Aceeasi fluturasi si înca multi altii îi gasesti si înainte de a intra în sala de votare. Sistemul e asa: fiecare partid are cîte trei rînduri de fluturasi cu listele de nume corespunzatoare celor trei tipuri de alegeri. Înainte de a intra în sala de votare te mai întîmpina cineva, dupa ce treci de partizani, si primesti trei plicuri goale. Te bagi în cabina si bagi cîte o hîrtie în fiecare plic care are prevazut un semicerc decupat prin care se vede culoarea hîrtiei (alba, galbena sau albastra). Poti sa bifezi si nume pe lista daca ai chef. Ba cred ca poti sa treci si alte nume. Exista si hîrtii colorate, cu numele partidului, dar fara nume de candidati. Daca le folosesti, înseamna ca votezi cu partidul respectiv indiferent de numele propuse. Poti sa votezi alb, introducînd hîrtii colorate fara nici un nume. 

Am votat eu ce-am votat, pentru locale si regionale, ca la parlamentare n-am avut voie, nefiind decît cetatean european, nu si suedez - doar rezident. M-am prezentat apoi la domnii si doamnele care strîngeau plicurile si verificau identitatea. Mi-au luat plicurile si mi-au aratat cum le-au plasat în urnele corespunzatoare. Am iesit pe alta usa, ca sa nu ne calcam în picioare cu cei care intrau sa voteze. Asta a fost tot.

A doua zi am auzit ca pe primul loc au iesit social-democratii (în opozitie pîna atunci). Stînga a cîstigat puterea, adica SD si ecologistii care nu vor sa faca alianta cu Partidul de Stînga. Prefera sa se înteleaga cu opozitia. Pe locul trei a iesit un partid zis de extrema dreapta - ei se considera doar nationalisti -,  cu care nimeni nu vrea sa colaboreze, desi au obtinut 13% dintre sufragii la alegerile parlamentare si mai multe scaune de consilieri decît au avut oameni pe lista. Nasoala mai e democratia asta, în care toata lumea face ce vrea.

Doua la un leu - 55

Asa e lumea în care traim:
1. În Algeria este ales cu peste 80% de voturi un presedinte care abia se tine în scaunul rulant.
2. În Franta un consilier prezidential demisioneaza pentru ca a apelat la serviciile unui lustruitor de pantofi.

Am primit la redactie - 2

Din ciclul: "Aida B, fa-te ca scrii!", azi despre comunicarea politica. Este an electoral? Este! Asa ca facem campanie electorala pe toate caile si cu toate mijloacele. Fie ca ne pricepem, fie ca nu, ii dam inainte cu mailurile de promovare.

De la "cramer@cc.psd-prahova.ro"primesc mesajul de mai jos:

http://www.max-media.ro/politica/conform-ultimelor-sondaje-mircea-cosma-isi-surclaseaza-contracandidatii.html
To unsubscribe please send email to unsubscribe@cc.psd-prahova.ro

Pai bine, dragii babei, asta-i mail?? Care-i lenesul/puturoasa care a trimis chestia asta? Asa se scrie o scrisoare in ziua de azi? Nici tu "buna ziua", nici tu "stimate alegator", nici tu "cu respect"?? Tot eu sa va-nvat ca trebuie sa va gidilati potentialii alegatori sub barbie, dupa ce v-ati asigurat ca pot vota in circumscriptia pentru care va zbateti?! Nu-i cazul comunicatorilor de fata, dupa cum se vede. Eu nu am nici o legatura cu Prahova, ocazional doar trec cu trenul prin Ploiesti si stau citeva minute in gara, dupa cum e prevazut in Mersul Trenurilor. Asta-i una la mina. A doua la mina, partea mea preferata, nu m-am "subscribed" nici un site psd.ro, daramite la cel prahovean, asa ca mi se pare de o mare nesimtire posibilitatea de a "unsubscribe". 

Evident ca mailul asta s-a dus direct printre spamuri, ca acolo merita sa stea.

Politica romaneasca se intimpla la televizor

Sa-mi zica cineva ca nu-i adevarat! Ca e o gluma, avant-première la bascaliile traditionale si obligtorii de 1 aprilie. Crin Antonescu, Crinuletzu' nostru, speranta romanilor. aceasta luminita de la capatul tunelului a declarat ca nu poate lansa platforma USL pen'ca agenda mediatica (adica ochiu' si timpanu' poporului) e ocupata cu  divorturile zavoreanco-columbeanu. Pai, Crinuletzule, eternu' nostru aproape presedinte, tocmai ai afirmat ca politica ta nu intereseaza pe nimeni! Ca tre' sa te strecori printre reclame la detergenti ca sa ai un virf de audienta la televizor. Ca tre' sa ceri voie mogulilor ca sa te joci cu Victoras  de-a tara, tara, vrem presedinte. Ca alinata asta de hirtie pina cind o sa reziste?! Pina la alegeri, cind o sa va puneti si voi poalele in cap si-o sa divortati cu scuipaturi si huiduieli, precum aspirantii la divortul televizat de astazi.

Doua la un leu - 27

Cum ne mai ia criza mintile, dom'le!
1. Adrian Severin a fost huiduit in Parlamentul European. Si-acolo is mitocani fara manere.
2. Doar 5% dintre romani mai vor sa-si cumpere masina. Ramine de vazut citi pot sa o faca.

Doua la un leu - 22

Box populi:

1. DA: 41% din romani il vor pe Ceasca presedinte.
2. NU: 66% dintre norvegieni (tot) nu vor in UE.

Telegrame din Franta-2

In direct! S-au inchis urnele, s-au dezlegat limbile. * Estimarile zic ca 52% dintre francezi n-au votat la alegerile regionale de astazi (primul tur de scrutin). Absenteism de top. * Partidul socialist a iesit in frunte.* Politicienii se paruiesc pe la televiziuni, dar pe fundal nu e slagarul clasic "tu ai furat mai mult", ci mai putin cunoscutul (in Romania) "tu ai promis mai mult in programul electoral". * Urmat de hitul care incheie orice party bine-crescut: "si-alta data, si-alta data, o s-o facem si mai si mai lata!" * Stop.

Doua la un leu

Cherchez la liaison: 1. Vadim il dadu afara din partid pe domnu' Bolcas. Tradare, tradare, da' pina sa aflam noi. 2. Michael Jackson iubea femeiaaaaaaaa... dixira badigarzii.

Deputatii nu mai ies la iarba verde

Academia Catavencu e circotasa. N-ar vedea ea jumatatea plina a paharului s-o pici cu ceara. Si ce daca deputatii au respins proiectul de lege privind instituirea Zilei Plantatiilor? Foarte bine !

Catavencii au inteles din faza asta ca cetatenii n-o sa mai aiba nici un imbold pentru a planta un pom (activitate sfinta din treimea pom-casa-copil). Poate ca nu s-au uitat bine la reluare ! Cine are constiinta poa’ s-o faca si singur, nu impins de la spate de vreo lege, nu ??

In plus, si cea mai importanta consecinta imi pare a fi ca, nevotind legea asta, alesii nostri isi arata clar dezinteresul pentru iesit la padure, bere si mici cu ocazia zilelor libere de la Stat. Ma refer la cei 161 (din 184 prezenti) care au votat impotriva.

Fratilor, asta inseamna 161 de jipane mai putin. 161 de paduri luate cu japca mai putin. 161 de viloaie cu fortarete in jur mai putin !

Pai, e de colea ?!

Iar cine vrea sa replanteze codrii Vlasiei n-are decit s-o faca la el la bloc.

(info din Academia Catavencu, nr. 45, 14-20 noiembrie 2007, “Deputatii vor doar un singur copac cu flori in Romania, pag. 24)

Mai democrat, mai educat, mai manevrat

Cit eram in Franta vedeam gurile cascate ale romanilor la gesturile barbare ale magrebienilor (manifestatii de strada, masini si sedii de institutii incendiate etc). Acum ii vad cum se inchina si le pling de mila francezilor dupa ce alegerea lui Sarkozy drept Presedinte. Saracii de ei, dar pe noi cine ne bate pe umar ? Nici macar noi.

De ce se intimpla la noi nu ne mai miram. Nu ne pasa atit de mult incit sa ne manifestam altfel decit schimbind postul de televiziune la care ne uitam. Am devenit atit de nepasatori incit adormim uitindu-ne la talk-showuri, leganati duios de racnetele si insultele vedetelor politice. In Piata nu ne ducem decit sa cumparam castraveti si rosii, iar cu cel de alaturi socializam violent doar daca ne calca discret pe picior.

Ni se aduce aminte de zece ori pe zi ca sintem poporul, unii zic ca noi conducem de fapt tara asta, altii zic ca la referendum sintem doar consultati (oare asa cum a fost consultata si Curtea Constitutionala?). Noi, poporul, am devenit un elastic de care se trage intr-o parte si alta, toti ni se inchina si ne considera inteligenti, minunati, puri si intelepti. Toti spun ca nu putem fi mintiti, dusi cu presul, manipulati sau subestimati si, in acelasi timp, toti spun ca „ceilalti” – adversarii, de’ - ne mint, duc cu presul, manipuleaza si subestimeaza. Sintem infailibili, dar in acelasi timp ciuruiti de sagetile otravite ale celor „rai”. Care rai sint buni pentru o tabara si invers. Adica avem doua tabere rele sau doua bune (pentru cei putini care vad jumatatea plina a paharului).

Se face totul pentru popor, ca in toate epocile de trista sau vesela amintire, toti politicienii se chinuie sa ne pastreze virginitatea si striga „viol” daca indraznim sa ne aratam coltii.

In acest sens, observ in ultimele zile ca poporul cel naiv si cazut in plasa Presedintelui suspendant/ales este amenintat ca daca, Doamne fereste, va vota conform sondajelor, criza politica va continua. Cu alte cuvinte, ce-o sa voteze poporul (in majoritate) nu conteaza. Mai mult, nici prin cap nu-i trece taberei anti-Basescu ca fiecare vot impotriva suspendarii Presedintelui este egal cu un vot pentru suspendarea Parlamentului, fie el simbolic. Nu le pasa. Scaunul lor nu se clatina, doar au avut ei grija.

Din pacate, nu ne aratam coltii decit la vot. Pina atunci asteptam microbuzele sa ne duca la miting, ne batem pe sepcile si baloanele oferite, strigam „hotii” daca nu primim micul si paharul de bere gratis si zapam de pe un post pe altul cautindu-l pe cel care ne intareste opinia. Nu ne mai batem capul cu pareri neutre sau, fereasca Dumnezeu, contrare. Mergem la sursa sigura.

Si nu ne doare cind taberele ne arunca de colo colo ca pe niste mingi. Cind unii sau altii se bat cu pumnii in piept vorbind in numele nostru, fara ca macar sa stie ce parere avem sau sa le pese daca gindim diferit. Cind sintem mintiti in fata, inecati de atita ipocrizie si acoperiti de bale injurioase. Cind unii tipa ca din gura de sarpe, iar altora li se pune pumnul in gura. Si toate acestea in cea mai grosolana lipsa de respect pentru cei care ii privesc si asculta.

Pentru ca de data asta politicienii nostri s-au dat in stamba rau de tot. S-au tras de haine, si-au smuls cravatele si nasturii, s-au batut in curele si batiste, s-au dezbracat de caracter in prime time, conferinte de presa, talk-show-uri, interviuri, mitinguri. In acelasi timp cereau tinute sobre, fuste pina-n pamint si batic pe cap.

Se lupta si-acum in dosare, marturii senzationale si crize de constiinta. Se privesc in ochi si se-njunghie la ora de virf, cu miinile pin’la cot in viscerele tranzitiei, dupa sistemul „a ta e mai groasa” (coruptia/nesimtirea/hotia/functia) si „ba p’a lu’ sef’tu”.

Poate ca ar trebui sa nu mai asteptam de fiecare data ziua votului. Sa nu mai asteptam ca politicienii sa-si puna halate albe si sa se arunce cu termometrele, stetoscoapele si camasile de forta pe noi.

Poate ca intr-o zi o sa reusim sa ne exprimam inaintea lor. Sa inchidem televizoarele, sa iesim in strada si sa vorbim noi. Nu de alta, dar am senzatia ca ne paste un proces de calomnie intentat de tabara adversa, fara ca noi sa zicem nimic.

De ce am iesit in Piata Universitatii dupa demiterea Presedintelui

In primul rind am vrut sa-mi demonstrez mie ca pot iesi din starea de indiferenta, ca mai pot simti ceva, ca mai pot avea o reactie la cele ce se intimpla in tara mea. Am cautat o confirmare la oamenii din jurul meu, am vrut sa ma amestec in multime pentru a umple de energia colectiva, pentru a gasi un scop care sa ne aduca impreuna, un singur strigat care sa se auda clar si deslusit. Am iesit din casa pentru a nu-mi reprosa ca am continuat sa vad ceea ce-mi arata altii, sa ascult ceea ce-mi spun altii si sa gindesc asa cum altii mi-o cer. Pentru a-mi demonstra ca nu-mi mai e frica sa spun ceea ce gindesc, public, in marea Piata a Libertatii. Nu am cerut coborirea nimanui din inaltele scaune, am aplaudat doar curajul unui om care a venit sa ne vorbeasca, desi manifestantii au fost putini si nu foarte convingatori. Urmarisem toata ziua, cu groaza si dezgust, cele intimplate in Parlamentul Romaniei. Mare respect pentru aceasta institutie nu mai am de cind cu spectacolul de rusine nationala din decembrie, in momentul in care Presedintele Romaniei condamna in mod public comunismul. De cind un personaj de sinistra reputatie a pus la cale momente de circ politic penibil, sub limita oricarei tolerante. Acest personaj care in momentul votului pentru suspendarea Presedintelui facea reverente publicului inscaunat in Parlament si telespectatorilor alegatori. Acelasi personaj care, in declaratia de presa de dupa vot, improsca deja cu noroi participantii unui miting care nici macar nu incepuse, etichetindu-i drept „urinistii lui Bivolaru”. Intimplator cunosc membri din asa-numita „miscare a lui Bivolaru”, oameni pasnici si de bun-simt care nu m-au jignit niciodata cu propunerile si comportamentul lor (de altfel nu au facut nici cel mai mic gest de racolare), care nu-i dispretuiesc pe cei „normali” si au un grad de toleranta iesit din comun. Ca sa nu mai vorbesc de celelalte discursuri contra, de fostii „prieteni” care acum aruncau vorbe grele si inveninate, de rinjetele lor de satisfactie cind aruncau bilele in urna sau pe linga, o veselie sfidatoare care era al naibii de nelalocul ei si nu prevestea declaratiile sobre si un pic funebre de dupa vot. Ei bine, acest personaj m-a facut sa inchid televizorul si sa ies din casa. Si nu am fost singura. Am fost cu prietenii mei in Piata Universitatii si am putut vorbi, fila „securisti”, ride, minca covrigi, face poze, aplauda si ne lasa invaluiti, pret de citeva minute, de carisma exceptionala a unui om. Desigur, ne asteptam la mai mult. Dar aceasta manifestatie a fost atit de premeditata incit instalatia de sunet abia mergea. Discursurile erau spontane si anonime, strigarile banale, iar pancartele rudimentare. Au cascat gura si cersetorii de la metrou, insa erau si straini, persoane imbracate la 4 ace si acea doamna care incerca sa ne convinga ca sintem prea tineri ca sa stim cum merg treburile in politica si ca ne-am ales gresit personajul de sustinut. N-am vazut mineri, nu m-a obligat nimeni sa strig nu stiu ce, sa sar la bataie, sa fac declaratii de dragoste sau sa ma inscriu in vreun partid. Cu toate acestea am simtit ca particip la un moment istoric, nu doar ca privesc un film la televizor, ca pina acum. Si asta m-a facut sa ma simt bine. Doar ca actualul Presedinte interimar al Romaniei este cel care a permis ca Presedintele de drept sa fie batjocorit in Parlament. Si asta doare. Probabil ca ati sesizat ca aceasta este singura fraza in care mentionez numele lui Traian Basescu.