Franta e o tara laica. Cum nu se poate de mai laica. Urlator de laica. In scoli, de exemplu, se interzice purtarea insemnelor religioase. Bisericile sint cam goale in timpul slujbelor – cu exceptia celor la care sint arondate 10 sate sau in timpul nuntilor si botezurilor. In teorie, un preot are in turma vreo 10 000 de oite. Adica sunt foarte putini preoti fata de cantitatea de biserici si credinciosi pe masura. Noroc cu turistii care mai cumpara un pachetel de tamiie, mai aprind o luminare, mai spun un Tatal Nostru sub icoane (in timp ce schimba rolele de film din aparatul de fotografiat).
Ei bine, in tara asta extrem de laica, marile sarbatori religioase sint declarate zile nelucratoare. Nu mai vorbesc de alte zile de sarbatoare, deci nelucratoare, care nu au la baza un motiv religios. Cetatenii isi stiu calendarul de libere pe de rost si-si calculeaza puntile (tot asa li se spune si aici sau viceversa) cu un an inainte, ca sa nu stea acasa la televizor (unde oricum la televiziunile publice nu se transmite nici o slujba in direct) sau sa mearga la biserica.
De-a lungul istoriei lor de greve si baricade in strada, au reusit sa cistige aceste zile libere si concediul de odihna platit.
Acuma sa vedem cum merge treaba pe la noi. Teoretic biserica e separata de stat (desi subventionata, preotul are statut de functionar, Ministerul Culturii si Cultelor – cel putin pe vremea mea -, partide crestine, Becali cu crucea-n mina, Dumnezeu m-a vrut Presedinte etc). In acelasi timp, Presedintele si Primul ministru participa la ceremonia de ungere a noului Preafericit. Banuiesc ca moartea fostului a fost transmisa in direct (dupa modelul papal), incepind cu internarea in spital, continuind cu operatia, agonia, autopsia... Parca vad reporterii cum se bateau pe locul de linga cruce pentru un live cit mai veridic.
Cu toate acestea, la noi in tara abia daca se respecta Pastele si Craciunul (ca zile nelucratoare, nu vorbesc de traditii, post si alte calvaruri ortodoxe). Cind se intimpla se pice aproape de week-end, n-apuca bine romanu’ sa se gindeasca la posibilitatea de a face o punte mica acolosa, ca au si aparut statisticile despre cit pierde economia romaneasca daca nu se lucreaza 2 zile. Bine, am exagerat. Statisticile apar post festum, dupa reportajele cu micii, gratarele si tonele de gunoi lasate prin pajisti si paduri. Ne trebuie injectata urgent o doza de culpabilitate, de parca romanul e programat genetic pentru munca in schimburi. Tot statistic vorbind, petrecem (aproape) cele mai multe ore la serviciu pe cap de locuitor si alea insuficient de eficient.
Romanul se tiraste la serviciu apatic si fara chef. Numai gindul la sfirsitul programului, week-end sau concediu il mai tine in viata. Viata care se suspenda in timpul celor 8-10-12 ore de munca.
Poate ne trebuie mai multa odihna si mai putina ipocrizie.
