MARIȚA

Răzătoarea din cuierul cu scule de bucătărie, cea cu care, dacă vrem, spălăm rufe, ascuțim creioane, vorba vine, desfundăm baia și liftul blocului se poate numi Marița. Adică o numim noi marița ca să avem cu soția un limbaj comun, să nu încurcăm tigaia, căreia îi spunem Sanda, cu ibricul sau cu găleata. Marița. Simplu, dar deloc românesc. Dă-mi, te rog, Marița! Unde ai pus Marița? Luăm și Marița la mare? Nu te uiți decât după fundul Mariței, te-am văzut eu! Poate-i mai bine Mimi? Vine și Mimi cu noi? I-ai pus sare lui Mimi? Ce zestre are Mimi? Și uite-așa ne putem distra cu folos neîncurcând sculele de bucătărie, termenii, limba română, exportul României, plagiatul lui Ciucă și așa mai departe. Dar Marița poate fi și-un film românesc. Lungmetraj artistic. Și-n cazul ăsta e vorba de o Dacie 1300, anii 70, numită de personaje/scenariști Marița. Și treaba stă așa: Familia cutare, soț soție, trebuie să ajungă la Suceava. Dar nu vreau să merg, de ce nu mi-ai spus, n-o mai suport pe maică-ta, ce!, maică-ta e mai brează, uite nu merg și până la urmă cuplul se duce la nea Cutare care îi ia cu Dacia 1300 poreclită Marița la Suceava. Nea Cutare e unchiul. Povești pe drum. Unchiu, Adrian Titieni, are colecție de timbre. Sovietice. Cu Gagarin, cu urși, cu taiga și Siberia și hai mai bine să ne uităm la clasoare până o reparăm pe Marița și uite-așa grupul ajunge la Suceava. E iarnă, zăpadă, țipenie prin oraș, pentru că n-au fost bani de Ștefan cel Mare și gata filmul se termină. Scenariul Anca Buja, regie Cristi Iftime, producător Ada Solomon. Distribuție onorabilă: Adrian Titieni, Alex Potocean, Ana Ciontea, Valeria Cociaș, Adrian Huțuleac, Bogdan Dumitrache. Dacă în cazul sculelor de bucătărie de mai sus să numești Marița o biată cratiță mov cu motive naționale este un demers perfect democratic, în cazul filmului românesc Marița s-o faci e o prostie, așa cum e și pelicula. Dacă Marițele din bucătărie folosesc la ceva, la ce folosește un film ca Marița, devine o întrebare ce trebuie pusă cnc. Și ar mai putea fi pusă o întrebare esențială pentru cultura română: De ce dacă Ion Iliescu e absolvent de hidrologie nu e trimis acum cu o găleată Marița să rezolve seceta.