Cu ce paștele mă-sii ai prins sutienul ăsta, cum pizda mă-tii se desface?, nu ți-am spus să nu-l pui în noaptea asta? Hai, scoate-l! Ce-s țâțele astea, de unde le ai? Așa au fost mereu? Hai, treci în pat, foto, că mult timp n-avem! Așa, scoate chiloții, văz că-s ăia roșii care-nseamnă dorință, hai, scoate-i că te ia mama dracului, acu’ mă sună să plec la regiment. Întâi, pupă-mă, ce te-ntinzi așa ca o vacă?, cum te-am învățat? Și lasă lumina aprinsă că trebuie să vedem totul că-i ultima noapte, așa, hai, întinde-te așa cum îmi place mie, desfă picioarele, crucea mă-tii, să nu te apuce migrena acum că-ți fut vreo două de te ia mama dracului! Așa! Stai, nu merge, nu mi-am scos pantalonii, stai așa! Un’ să-i pun? Pe jos? Uite, mi s-a sculat cornu’ burții, ce te uiți așa la el, ce n-ai mai văzut-o? Hai, că acu’ sună regimentul, căca-m-aș în el de regiment, de armată! Hai s-o facem ca-n filmele Elisabetei Bostan, prin oale, ulcele, cum era cu piticii ăia, că dragostea cu pitici e foarte mișto, Veronica aia! Ce gemi așa, abia te miști, te prefaci! Ai grijă cât lipsesc să pui murături. Conopidă în special. Varză roșie. Hai, gata, hai la baie! Hai, c-a fost mișto, mișto de tot. Sună telefonul, ți-am zis? Da, da, sunt gata, ies la poartă!
Frontul era luminat a giorno, din loc în loc erau tarabe cu mici, bere, ceva șpriț ușor că nu era voie să bei în timpul atacului. Contingentul nostru, 2 Mai 2022, era desfășurat pe cinci linii. Eu eram în linia-ntâi, normal. Aud comanda lui Ciucă: la ataaaaaaaac! Ies din tranșee, mitralierele taca taca taca taca, tunul bum, bum, buuuuuum, gloanțele mi se strivesc de caschetă, Ciucă e în prima linie cu sabia scoasă, cu scutul în bandulieră. Nu ni s-au dat arme de foc ca să nu ne rănim. N-avem decât înzestrarea de ultimă oră a armatei române: cuțite, tigăi, recipiente mari pentru nevoile personale și smoală fierbinte ca să aruncăm pe dușmani, armuri, sulițe, culoarea roșie, foto. Ciucă fără ezitare ne îndeamnă la vitejii, voios cum îl știm, neînfricat: uraaaaaa, să-nfigem tricolorul, ăăăăăă, la ataaaaaaaac, pe eiiiiiiii, sirenele urlau, șrapnelele ezitau, gropi făcute de ghiulele și bombe de naiba știe câți țoli că nu ne-a-nvățat, înainteeeeeeeee, Ciucă e roșu de mândrie, roșu de bucurie că atacul merge conform planului, uraaaaaa, ranița mea e din ce în ce mai ușoară că am mai mâncat din sanvișurile făcute de gagică înainte să plec. Apune soarele. Atacul a reușit, ne comunică generalul. Am cucerit Plevna. Ne uitam unul la altul. Ni se spusese că vom ataca în Ucraina ceva batalioane de tancuri rusești. Era seară deja. Îmi aminteam de noaptea trecută. Ce noapte, ce cur, ce conopidă mișto!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: