Sunt singur pe plajă, foto. Am vrut să iau cu mine ariciul din curte, dar mi-a spus că e ocupat. Cu halitul bobițelor pisicii. Dar înainte de asta am fost până la La Mirela, magazinul de vizavi de Mița să-mi cumpăr piersici. Vreo cinci bărbați beau bere. Mă prefac că aleg, dar ascult ciulit. Vreau să aud cum văd ei femeia, că altfel ce să discute băieții la o băută? Zice unul, în hohotele de râs ale celorlalți: bă, și atunci, când am văzut cum se îndoaie marginea ligheanului, cum tabala se scorojește, m-a apucat un tremurici că nu era ligheanul meu, îți dai seama? Altul: mie mi s-a-ntâmplat cu pompa de la bicicletă tot așa, s-a-ndoit, cauciucul a explodat, că țoacla nu era a mea, era a lu’ Turcitu ăla din colțul șoselei. Și țin-te râs, tăvăleală. La plajă, lângă mine, au venit vreo patru perechi. Au desfăcut un cort umbrar, ceva mare, scaune și lăzi frigorifice. S-au așezat. Au desfăcut vreo șase sticle de vin. Pentru început. Râdeau. Bă, ce-am răs aseară, urla o gagică cu pălărie galbenă de aramă, bă, ce-am râs, că s-a-mbătat George și s-a culcat în patul Mihaelei, zău. Indivizii hăuleau, hăuleau și au mai desfăcut cinci sticle. O negresă de șaișpe ani își pune cearceaful lângă mine. Are un JBL mare și-i dă drumul. Neeed looooove, neeed loveeeee, na na na na, chestii d-astea și râde la mine. O familie cu un copil de un an mai la vale. Umplu un recipient din plastic cu vreo douăj de litri de apă. Îl aruncă pe micuț acolo ca să scape de el. Ăla mic abia așteaptă și-și face nevoile, apa se face maro. Urlete. Negresa dă mai tare: kiiiis iuuuuu, kiiiis iuuuu, na na na!! Dar treaba este că, zice de sub cortul umbrar altă gagică cu un borcan de miere în cap, treaba este că George s-a trezit și a vrut s-o pună cu Mihaela. Da ia-o pe Mihaela de unde nu-i. Aia era pe plajă. Prin golf. Goală prin golf. Cânta de se-nfiorau hamsiile. Așa a aflat George unde e și s-a dus după ea. Au pus-o acolo, în nisip. Că se cutremurau midiile. Un tip cu bască de cosmonaut întreabă: de când sunt luați. De douăj de ani. Ha, ha, ha!! Mă hotărăsc să fac o baie. Geamanduri la zece metri, dar eu n-am probleme. Sunt un corp solid scufundat într-un lichid, adică un pește. Și înot spre Istanbul. Marea e galbenă de atâta secetă. Prune, mere, caise nu s-a făcut nimic. Ceva struguri pe ici pe colo plutind bezmetic. Și dăi și dăi craul, și dăi și dăi spate și mă gândesc că n-am cum să evit toamna. N-am cum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: