TEZE ŞI ATENTITEZE în Călimară, cu Radu Lupaşcu 2

Radu Lupaşcu la lansarea Solo Star Wars, foto Radu Lupaşcu

3. În solourile de chitară ale lui Keith Richards recunoaştem ritmul formidabil al lui Robert Johnson. În versurile lui Mick Jagger aceeaşi frazare bruscă a lui Robert Johnson. Oare ce doi solişti, Mick şi Keith, nu se puteau inspira de la Holograf?

Realitatea lui Robert Johnson era verosimilă. Holograf, cum îi spune şi numele, este oarecum proiecţia din viitor a filmului The Island. Îţi redau pe scurt povestea ca să vezi dacă te regăseşti în ea. Unu, Ewan McGregor, descoperă cum că el şi ceilalţi locuitori ai unei insule numită The Island sunt de fapt clone şi sunt înmulţiţi doar pentru a li se folosi organele în transplanturi. Dar povestea se termină americăneşte, el evadează cu o prea frumoasă zână, Scarlett Johansson, şi au trăit fericiţi şi clonaţi până vine revoluţia. Nu ştiu dacă ţi-am răspuns complet la întrebare, dar fă şi o comparaţie între textele grupului Holograf şi ale lui Mircea Block:
- "Ţi-am dat un inel (1998, albumul Supersonic): Poa' să vină primăvara / Cu alaiul ei de flori / Poa' să vină şi-altă vară, / Fără tine nu le văd / Poa' să vină cine o vrea să vină / Dacă nu eşti tu, e în zadar (mmm da) / Seara începe fără tine, / Noaptea este şi mai grea / Când mă trezesc şi lângă mine, / Nu găsesc iubirea ta / Şi crede-mă, crede-mă că fără tine nu sunt eu / Nu, nu, nu, nu. / Am lăsat la uşa casei tale un inel, / Dacă vrei o veste de la mine îţi spune el / Dacă vrei să fii cu mine nu mai aştepta / Nu aştepta, nu aştepta... / Ţi-am dat un inel, / Ţi-am dat un inel, / Ţi-am dat un inel / Mare cât inima mea."
- "Te rog să-mi scrii (muzica Mişu Iancu): Te rog să-mi scrii… / Din drumeţie să-mi dai veste, / Dacă-ţi va spune o poveste / Pădurea cu privighetori. / Te rog să-mi scrii… / Ce-ţi vor şopti în drum izvoare, / Pe care razele de soare / Abia le văd de-atâtea flori. / Să-mi scrii / De drumurile tale. / De oamenii văzuţi în cale, / De tot ce-ţi vor povesti. / Te rog să-mi scrii… / Când pe un vârf înalt de stâncă / Se lasă liniştea adâncă, / De mine de ţi-e dor, să-mi scrii!"

Radu şi Statuia Libertăţii

Acum că le-am făcut reclamă, să notăm că România nici măcar la Eurovision nu a câştigat locul 1! Dar de două ori avem locul 3, cu Luminiţa Anghel în 2005, respectiv Paula Selling în 2010! Dar ştii Denis că, nici la Sopot nu am câştigat nimic? Ăsta e un festival foarte vechi din Polonia, prima ediţie a fost în 1961, când m-am născut eu... Păi la ce bun atâta muzică uşoară şi cu compozitori atât de titraţi? Amintesc doar câţiva: Edmond Deda, Gherase Dendrino, Ionel Fernic, Aurel Giroveanu, Dan Mizrahy, Anton Şuteu, Adalbert Winkler, Gheorghe Maurer şi lista este mult mai lungă decât a celor de după 1989. O să-mi spui că sunt oglinda unei epoci apuse. Aproape exact. Muzica uşoară nu a dispărut, nici nu ar fi bine să moară, însă de ce crezi că NU s-a reinventat cum s-a transformat bluesul sau rockul, la cei peste 100 de ani cât au ele...? Lipseşte ceva şi aceasta se identifică cu povestea, naraţiunea, comunicarea. Muzica uşoară este plină de falsitate, este o închipuire de viaţă frumoasă, senină, lipsită de griji, de iubiri placide, de nuri de femei adorate şi Don Juani cu pătrăţele, de bunăstare şi progres, cum se spunea în limbajul de lemn proletcultist. Nu aducem în discuţie compoziţia în sine şi interpretarea cântăreţilor. NU! Doar versurile, adicătelea textili! Ce vrea domne' să spună Radu ăsta? Păi faceţi comparaţia cu următorul text (o tălmăcire a prietenului meu V. R. Cantacuzu a unui cântec celebru, pe care toţi îl fredonam în armată: Wish You Were Here!) Sesizezi diferenţa?:
- "cât aș vrea (Pink Floyd): crezi cumva / că îmi poți spune/ despre rai și cer albastru/ din genune ?/ dintr-un fier rece și tâmp/ poți tu oare să-mi răsari / flori pe câmp ?/ ai putea să mai zâmbești/ când golit de a ta ființă / încă ești ?/ te-au dresat să te tot minți/ viața să îți lepezi/ pe treizeci de-arginți / ți-au dat pe copaci cenușă / pe zefir greaua dogoare/ și pe cuget o păpușă/ nu mai vrei să fii hoinar / dar nici la război nu vrei/ să alegi e în zadar/ și în cușcă-i bine / cât aș vrea și ce n-aș da / să te am cu mine ! / două suflete-ntr-o roată / fost-am noi ca niciodată / și doi pești uitați în bol / ce-am visat și ce-am aflat ? / numai frică și nămol / și o turma mare mare / de ovine / cât aș vrea și ce n-aș da / să te am cu mine !"
Tu da! Că l-ai citit pe Molière! Dar gloata? Ei bine, oamenii aceştia au fost compozitorii norodului, ai clasei muncitoare, La classe operaia va in paradiso... Ştii cum se fac traducerile la noi de film, nu? Divulgă acţiunea, subiectul, filmului, dă-le mura în gură. Întreabă-l şi Relu Călin, cel mai tare fan şi cunoscător al filmelor western, cu care am făcut un interviu pe această temă (va apărea în prima carte despre westernuri). La noi nu se întâmpla niciodată nimic. Oamenii trăiau într-o realitate paralelă, antropomorfică. Nicio femeie nu era bătută, căsăpită, tranşată în valize, planul cincinal era realizat în 3 luni, timpul probabil era tot timpul frumos în previziunile lui Topor şi Horia Moculescu îi compunea lui Cotabiţă şlagărul, Prima iubire și ultima, cu versurile:
"Trăiesc și mă-ntreb: / trăiesc sau visez? / Să uiți de-a fost vreodată, iar, / s-arunc și un cuvânt amar / ce n-am să îl mai spun / glasului de gând nebun. / Tu nu greșești nici dac-ar fi / să uiți de mine într-o zi, / dar tu mă ierți mereu, / uită tot ce nu-mi iert eu!"
Concluzie: De aceea, clasa muncitoare va rămâne mereu cu raiul, iar ceilalţi cu pământul... Iar eu nu încerc să vă tălmăcesc versurile piesei lui Tom Waits - Four Sheets to the Wind in Copenhagen -, fiindcă lungim mult interviul şi nu mai ai loc pentru răspunsurile lui Birişteică.

FOTO Radu cu Robin Hood la Nottingham

4. Prietenul nostru comun, generalul Manole Ben Manole, avea obiceiul să zică: dacă muzica şi cultura nu merg într-o societate, societatea aceea se duce de râpă. De când vă ocupaţi de muzică aţi văzut ceva în acest sens?

Întotdeauna Muzica a mers în direcţia ei, să-i spunem, crescătoare. Nu putem să o punem pe Delia să cânte Bach sau Gentle Giant, deşi media a făcut din ea, o clasică a intrumentului ei de suflat. Atât timp cât muzica este tratată în şcoală ca ora de palpat bulane sau de jucat spânzurătoarea pe judeţe, nu o să avem cum să-l descoperim pe Dave Edmunds cântând la pian, orgă sau chitară, pentru că nimeni la radio nu a auzit marele lui Hit, Fetele Vorbesc... Poţi să-l machiezi, să-l dai cu fond de ten, cu ruj şi să-i pui silicoane, tot nu intră pe şest la Rock efem. Acolo, Banii vorbeşte, parafrazând marele S'hit al lui Dan' gât de aur, nestemată din zestrea olografă a poporului românesc. Ca să revin la întrebarea ta trebuie să ne întoarcem puţin în timp, cam circa 13,5 miliarde de ani, când materia, energia, timpul şi spaţiul au luat fiinţă odată cu ceea ce este cunoscut drept Bigger Bang. Atunci Rolling Stonşii scoteau şlagăr după şlagăr, înaintea lui Dan Spătaru, care Trecea cu Fanfara Militară prin gara pe la Apahida. Acum Gara Noastră Mică s-a mutat Peste graniţă, iar moldovenii ne-au vândut pupază din tei pentru câţiva arginţi pe care unul Tras prin inel cu mustăcioară s-a gândit să-l transforme cumva în aur şi să cumpere Visul lui Adalbert. Sau pe Mugur Mihăescu, pe care sper să nu-l confundaţi cu ghitaristul cu Lanţurile, cea mai metalică copertă din realitatea mioritică. Da! Îi sugerăm generalului să elimine astfel de confuzii, să nu mai zică lumea că Iliescu a cântat în tinereţe în trupa Timpuri Noi şi că a făcut Republica de la Ploieşti. Poate n-aţi observat, dar nişte unii cu publicitatea au băgat 21st Century Schizoid Man în reclama lu' Paco Rabanne. Nu vă spun acum cine e King Crimson pentru că ar fi trebuit să ştiţi asta din manualul de muzică, de care tocmai vorbeam că l-au rescris prin ordonanţă de urgenţă. Şi pe ăstaaaa? Vedeţi, dacă forţăm un pic comparaţia, numai un pic, omul nou al lui Ceauşescu, căruia Iliescu i-a dat forma finală de azi, este nul din punctul de vedere al artei sunetelor, el este un hibrid educaţional, jumătate om - jumătate tabletă, ce funcţionează cu orice găseşte pe sfântul său Tube, dar pentru combustia internă foloseşte maneaua Minune. Pe-un picior de rai, Pe-o gură de jinars, Tot înainte cu Aberaţii sonore. Conform principului Confuscian: Dacă nu poţi să uimeşti lumea cu inteligenţa ta, zăpăceşte-i cu fanteziile tale!

A consemnat Denis Dinulescu