Foto Andra Ţ.
Andra pescuia în Corbeanca. Avea deja un peşte sau doi şi-am vorbit.
1. Pe lângă plopii fără soţ adesea am trecut. Mă cunoşteau vecinii toţi, numai tu nu. Ba cred că un tip de la etajul patru, unul cu părul verde şi nas roşu, şi care arunca cu cartofi în mine, m-a salutat şi m-a întrebat o singură dat: bă, ştii să faci musaca? Cine e tipul? Musacaua e vreun medicament?
Musacaca ziceam eu când eram mică și locuiam in blocul Spicul de la Cișmigiu. Ehe, ce vremuri. Da. Il știu pe vecinul cu nas roșu de la etajul patru.
Stătea deasupra doamnei Sofia Brânză și sub criticul de film D.I.Suchianu, declarat in 1929 primul teoritician român al filmului și care stătea lângă medicul ginecolog Mateș, șef de secție la Polizu, ușă in ușă cu mine. Cred că de la el m-am molipsit cu medicina. Când a fost cutremurul in '77 au căzut zidurile dintre apartamentul meu și al doctorului așa că eu dădeam roată cu tricicleta dintr-un apartament in altul. Când treceam in viteză pe lângă dulapul lui din dormitor, din cauza trepidațiilor, se deschidea ușa de la dulap și cădeau cartușele de Kent peste mine. Vicioasă de mică, mi-am zis că e bine să fii doctor, că măcar ai ce fuma dacă mâncare ioc pe vremea lui Ceaușescu.
Mai târziu, mai sus s-au mutat Magda Catone și Șerban Ionescu, Pelicanu' adică, Dumnezeu să-l ierte. Dădeam nas in nas cu ei in liftul cu grătar și ne inghesuiam toți, cu tot cu căruciorul in care era Filip.
Mirosea a mâncare pe scară. Inclusiv a musaca.
In blocul Spicul am avut in '91 galeria de artă Cișmigiu. Lume aleasă. Mircea Spătaru era de-al casei impreună cu liota de studenți la arte care-i țineau trena. Ne punea in fiecare seară, după niscavai pahare de vin, eterna intrebare:
" Sunteți proști toți! Voi știți, băi, cum se traduce " to be or not to be?!" - Proștilor!"
" A fi sau a nu fi!" - răspundeam noi in cor chicotind sub tabloul lui Gustave Courbet.
" V-am zis că sunteți proști! " A fi sau nu!!!- aceasta-i intrebarea!" Și trântea cu paharul de cristal pe masa mea secession cu incrustații de sidef.
Dacă musacaua e medicament?! Nu știu. Am lipsit de la cursul ăsta.
Dar musacaca sigur e!
2. Suntem aproape de o revoluţie în medicină. Se va apela din nou la fabuloasa lipitoare şi la puterile ei vindecătoare. Proiectul e următorul: saloanele din spitale nu vor mai fi pe secţii chirurgie, internă, canceroşi sau maternitate, nu, ci se vor băga în saloane bolnavi de orice fel. Noapte se-ncuie uşile şi din borcane special ambalate de partidul aflat la putere se dă drumul la lipitori. Care, vă daţi seama, vindecă toţi bolnavii la fel: repede, în linişte, cu cartea în mână. Sunteţi medic, credeţi că se va întâmpla chiar aşa? Un lucru nu se înţelege: dacă lipitorile votează sau nu.
Da. Votează. Cu condiția să se lipească și ele de ceva.
3. Toate revistele medicale din lume dau ca sigură cât de curând a uimitoarei inveţii a dvs: seringa refolosibilă de lemn. Ar fi o economie la scară mondială, pentru că românii vor profita şi vor cutreiera planeta făcând injecţii. 15 milioane de români, 15 milioane de seringi, excelent. Seringile se pot spăla, pot încinge focul sau sau pot rămâne în corpul pacienţilor fără mari bătăi de cap făcând rădăcini. În ce stadiu sunteţi cu fomidabila invenţie?
Seringa?! Stai! Din amintirile mele indepărtate din anul I, de la cursul de Istoria Medicinei, parcă, dacă stau să mă gândesc, imi aduc aminte de ceva...ah, da! Pasărea ibis!
Asta e o pasăre constipată fiziologic, cu gâtul lung și ciocul curbat. Te-ai prins?!
Ei bine, hi hi, in Egiptul antic era venerată pentru că o considerau pasărea sacră a zeului Thot așa că o tot ( sau thot ) urmăreau și ii tot făceau plecăciuni până s-au prins că ea defapt când se băga in apa ( că-i plăcea apa, nu berea, fraiera! Apropos: să citești " Istoria beției" - e fabuloasă! Unde se demonstrează că noi am coborât din copaci pentru că eram atrași de fructele fermentate de pe jos...hi hi ) - așa, să revenim, se băga in apă ca să-și introducă cu gâtu-i lung ciocul cel curbat direct in cur. Vai! Am voie să folosesc astfel de cuvinte?! Ca să-și facă clismă, adică. Așa a fost intrebuințată prima oară seringa de către oameni. O tijă de la trestia de zahăr băgată direct in cur ( iar vai!) prin care-și pompau apă ca să-și spele intestinele prea pline de fructele fermentate...
De aceea consider că invenția mea, cum spui tu, de lemn, este ceea ce ne trebuie. Când ai avut scaun ultima dată?!
4. Se aude că vreţi să jucaţi într-un film românesc foarte prost. Lăudabilă intenţie. La CNC se află acum unul din cele mai proaste filme româneşti, este sub formă de scenariu şi va fi aprobat să intre în producţie. Mai trebuie şi filme foarte proaste, nu numai bune, cu premii la Gopo. Ştim că e un scenariu foarte prost acolo pentru că e scris de noi. Povestea e simplă şi atractivă: un tânăr agricultor încrucişează cartofii cu strugurii de vreo 40 de ani. Nu i-a ieşit nimic niciodată. Iubita lui îl părăseşte. Ia o bicicletă şi pleacă pe Dunăre în sus. La Viena se angajează ca ospătar. Primul client îi cere piure de cartofi altoiţi cu struguri. Înţelegeţi? Cum vi se pare să jucaţi rolul fetei?
Nu e deja un film in sensul ăsta?! Am fost eu la premieră. Cu un ospătar dar care era parcă in Italia pe undeva?! Și se intoarce la iubita lui de peste calea ferata. Ideea e că rolul asta s-a jucat deja. Nu mă interesează. Mai ales că fata care juca rolul, juca și un rol adevărat in sensul că deși ea era iubita, era deja iubita unui alt iubit al unei alte iubite. De peste bariera din Corbeanca, unde locuiesc eu. Ehe, roluri grele, nu glumă. Regizori, actrițe, cântărețe, prezentatori de emisiuni... Când o să ai bani serioși să te prezinți și tu Jan Coté și-ți povestește fata ce și cum. Și-ți face și o musaca. O injecție ai nevoie?! Apropos, știi de unde vine expresia " Jan Coté "?! Din franțuzescul " L'argent compté" . Fără număr...
Ce?! Ca la Gopo...
5. La Corbeanca, acolo unde locuiţi, nu se află blocuri turn sau zgârie nori. Nici măcar aeroport. Cum afectează acest lucru cariera dvs medicală?
Te inșeli. La Corbeanca poate că nu este aeroport, dar avem avioane. Multe. Trec frecvent pe deasupra caselor. Cariera mea medicală a fost influențată uite așa: intr-o zi de vară, stăteam liniștită in curte. In curte, la umbră, pe un fotoliu confortabil, mama mea cunoscută sub numele de Buni. Mare figură!
Și stând așa, cu ochii după flori și fluturi, Buni zice dintr-o dată:
- Știi ce am constatat eu stând in curtea asta a noastră?!
- Ce, Buni?!
- Că eu mă mut de la umbră la alta și tu de la o bere la alta...
Așa m-am apucat eu să studiez ciroza.
In altă zi de vară, când soarele era sus pe cer și brăzdat agale de păsări și avioane, tot Buni, tot pe fotoliul confortabil:
- Andra, uite! Vezi avionul ăla?!
- Da, Buni, zic eu plictisită.
- Avionul ăla zboară către Paris.
- Eh, zic, eu. Cum ți-ai dat seama?! intreb eu și mai plictisită.
- Păi nu vezi?! Are un quelque chose...
Așa m-am apucat eu să studiez medicina in franceză. Doar că m-a luat un mal à la tête și m-am lăsat.
6. Dedicaţi-ne o poezie care să aibă şi cuvintele obligatorii: medic, medicină, ulei, Robin Hood şi recensământ.
Medic bun zău că sunt
Fac și un recensământ
Cu cine o ia pe ulei!
Iată dară cum fac lei!
Dar dacă nu-ți convine,
Am un prieten din Rovine:
Robin Hood,
Dacă vrei medicină din hamei...
7. Vă mulţumesc.
Deci ți-a folosit seringa mea de lemn...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: