Arhiva E.M.
Era vânzoleală prin Bucureştiul lui 1989 seara. Nu se trăgeau draperiile, însă era o mişcare bizară, alandala în târg: şoferii conduceau în sens invers, treceau turme de urşi, stoapele rămâneau pe negru, tot felul. Horia Ivan a bătut la uşă la scara de serviciu şi mi-a spus: hai, bă, la Universitate. Se vor întâmpla lucruri. Horia Ivan era vecinul meu de apartament, coleg de şcoală şi de cârciumă. L-am ascultat. Mi-am pus pălăria de comunist, paltonul de alpaca, mănuşile de box. Nu boxam, dar erau singurele.
Am luat-o spre Universitate, la statui. Nu era nimeni şi cât am stat noi acolo să vorbim cu Mihai Viteazul n-a apărut nimeni de la Europa Liberă să ne zică ceva. Că era jale mare. Postul spunea că a început revoluţia la Timişoara, iar bucureştenii se ducea liniştiţi la friptana de acasă. La neveste adică. La televizor adică. La compotul de prune. Aceleaşi lumini. A mai trecut un 70 şi ne-a lămurit că în noaptea aia nu se va întâmpla nimic în Bucureşti. Informaţiile lui Horia erau false. Am stat vreo două ore.
Horia a pus o vodcă pe masă. Zice: io am să plec în Italia. Şi cu copiii. Nu se poate rămâne aici, ai grijă, Denis. Ceea ce a şi făcut. Mai zice: io am să fac arhitectură în Italia. Aşa a şi fost. Mai zice, grav: Am să mai fac nu ştiu ce. Aşa a şi făcut dar nu ştiu cum ce-ul ăsta a însemnat că a murit. Cu familia după el. La Roma.
Mi-a sunat telefonul. Fixul. Zice şeful: să nu întârzii la depou mâine dimineaţă. Fii mai derveme. Poate 4? Continuă: Mâine, 21 decembrie, 1989, se vor schimba lucrurile. Mai multe nu-ţi pot spune. Trebuie să ducem cu autobuzele noastre zeci de mii dd oameni sub balconul CC-ului. Ce bei? Zic: Nimic înainte de o zi aşa importantă. Şeful mai zice: pe la 12 te aştept la depou, să-mi zici cum a fost. Paranteză: io lucram la celebrul ITB.
Eram obosit, Cristina, nevastă-mea zice: hai, în pat. Mâine, înţeleg, va fi ziua. Am fiert codul pentru pisică, că dacă revoluţia ar fi ţinut 60 de ani? Am închis bradul. Perdelele de catifea le-am bătut în cuie, ne-am armat mitralierele şi ne-am pus pe aşteptat. O fi sau n-o fi?
O să fie, ne-a răspuns o gagică cu opt picioare care trecea pe la noi prin piaţa Lahovari. E în imaginea de sus.
D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: