Bă, Denis! Bă, nasolule! Cel care mă striga la geamul din curtea interioară era Leahu V. Era ora 3. Încă noapte. Am deschis geamul, l-am invitat sus la o cafea în bucătărie ca să nu sculăm casa. Ţi-am promis, am venit. Afară ne aşteaptă Meluş în maşină. Şi unde mergem, bă? Păi. Sub balconul CC ului, se-adună lumea. Şi noi ne întâlnim acolo şi cu Ţiţei, şi cu Cătălin. N-am zis de aseară?
În Dacia lui Meluş am pus ţara la cale. Meluş era cel mai bine informat. Zice: e miting la Sală. Devreme, cum dă de ziuă. Ceauşescu vrea să ne zică, vrea să ne dea ceva. Păi, mergem şi noi. Lăsăm maşina la Arhitectură şi ne postăm lângă barul Atlantic sau cum i-o spune. Putem vedea tot, dar putem să şi fugim la o adică. Ce bem acolo? Io am o vodcă, zice Leahu. Io la fel, zice Ţiţei. Observăm lipsa lui Cătălin. Aveam să aflăm mai târziu că, în timpu ce noi beam vodcă la bar, pe trotuar, Cătălin fusese arestat şi dus La jilava. Toţi care veneau în oraş şi coborau la Universitate erau arestaţi şi duşi la bătaie la Jilava. Piaţa se umpluse deşi abia se luminase, cam spre 5 aşa. S-a mai adunat lume: Neagoe, Mărăşescu, alţii, aşa că sticlele de vodcă erau nenumărate. Important era că noi, eram grupa de la ITB, cei cu autobuzele.
Apoi, a apărut Ceauşescu. Nebunie. Toată omenirea adunată sub balcon, cam 5 sute de mii, că era şi pe Luterană, umpluseră Calea Victorirei şi aşa, băga lozinci, agitând chestii cu Ceauşescu. De bine. A zis-o şi p-aia cu suta de lei, pe care io o am şi acum. Brusc, a izbucnit un urlet dinspre Atheneu. A fost semnalul. Io am aflat, peste vreo 25 de ani, sursa acelui urlet, Mi-a zis Sergiu Nicolaescu când lucram cu el Maria Tănase.
Mulţimea s-a rupt. Unii au fugit spre Inter, alţii spre Metrou, dar ideea era să fugim dracului acasă. Noi am luat-o spre Inter. Era cam 11. La Inter, în piaţa aproape goală, un tânăr cu un tricolor încerca să i-l bage pe gât lui Adrian Păunescu. L-au scăpat miiţienii. Şi am rămas la Inter. Nu singuri, venea o grăma de lume de sub baslcon. Balcon care era în continuare sub asediul unor lozinci pro Ceauşescu. Cele două grupe de români nu comunicau. Noi la Inter, ei aiurea la sarmaua de acasă.
Mi-am dat seama atunci că e lovitură de stat. Cum cred şi acum. Care va să zică revoluţia va învinge.Vom mai trece pe aici pe la ora două. Până atunci, să mă duc în Amzei să iau peşte pemtru pisoi. Revoluţiile la români ţin mult şi nu izbândesc, aşa că să nu-mi moară animalul de foame.
În casă la mine erau sute de oameni. Eram centrul informaţiilor. Că de unde luăm săpun, bere, vodcă a zis Irina Corbu, mănuşi, arme, terorişti, Iliescu. Am fiert peştele şi l-am pus în congelator. Aveam pentru vreo 300 de ani, adică până s-o făcea România bine.
Apoi, a intrat Meluş. A rugat-o pe Cristina să-i de nişte borcane cu mazăre. A plecat cu ele să arunce în tancuri. Aşa a fost.
Va urma, D.D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: