Stătea la geam și scruta întunericul nopții. Era desfăcut la veston și la șliț, aruncase cascheta de general cât colo și medita acum la măreția nopții: Dacă nu era noaptea cine mai era sfetnicul cel mai bun? Florica? Costache? Constituția? Nu, nici pe departe. Cel mai bun sfetnic era Șeherazada cu miile ei de nopți. Ar trebui s-o cheme din nou, poate mai are vreo poveste cu care să se remonteze, cu care să poată înfrunta din nou viața asta de căcat acum când cu guvernul ăsta neghiob. Sună la telefon.
Costache nu murise în noaptea precedentă. Glonțul îi trecuse prin ochiul stâng, i-l aruncă sub dulap, dar adjunctul îl recuperase și și-l pusese la loc, astfel că nu se cunoștea nimic. Își puse din nou rochia de satin, vesta din brocart roșiatic, condurii de aur și intră la general. Intră direct în subiect, în a doua poveste: Balul dat de Împăratul Galben era în toi, începuse. Se serveau gulii, cartofi, rață la tavă, era de fapt la ceaun, cer îmbibat cu smântână, stele la proțap, un porc bătrân și o capră. Atunci apăru și Cenușăreasa. Avea în picioare un singur pantof. Împăratul zise: Cum de-ai venit așa încălțată? Cum îți permiți? Sau vrei să te culci cu mine? Cenușăreasa plângea. Zise: Nu, Înălțimea Voastră, mi-am pierdut un pantof pe scări venind încoace. L-am căutat. Nimeni n-avea trei pantofi în picioare și atunci am renunțat. Împăratul se înfurie (generalul avea lacrimi în ochi), se înfurie și porunci: Toată Împărăția mea să caute pantoful. Cine l-o găsi, i-o dau pe Cenușăreasă de nevastă, și o grădină de măgari și una de pepeni din care să aibă de-ale gurii toată viața lor.
Generalului nu-i stăteau lacrimile. Își încinse vestonul, își puse cascheta, își luă sabia și plecă după condurul Cenușăresei. Zise: Costache, tu rămâi cu Florica și fii atent la onoarea mea de familist!!
Luă o barcă, Constituția îi dădea voie, și se duse la Constanța. Aici, Cenușăreasa pescuia sperând să găsească pantoful. Găsi un bocanc, sandale, un cadavru, marinari, sirene, căciuli, ciorapi trei sferturi, un copil vioi uitat special în valuri de părinți, un țigan, doi nemți din primul război și se gândi să-și deschidă un magazin cu toate rahaturile astea. Îl trimise pe general la primărie după autorizații. Deja se iubeau ca doi prichindei, chiar dacă ea încă n-avea doi pantofi în picioare. Odată magazinul deschis, Cenușăreasa îi spuse generalului Manole Ben Manole: M-am folosit de tine, porc bătrân, ca să mă-mbogățesc. Acum, du-te până nu-ți tai capul. Uite și pantoful care lipsea, du-te unde vrei cu el, căcăciosule!!!
Măcar că nu i se potrivea, generalul își puse condurul și, șchiopătând, se întoarse acasă, unde îl aștepta Șeherazada. Îi povesti tot.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: