Florica Ben Florica se uita pe gaura cheii. Tot ce vedea, sughița și către Costache Ben Costache, aflat în pat, mângâind o pisică roz din cele aduse din Venezuela, unde totul oameni și munți, oi și elefanți sunt roz. Lucrează!! Ce? Se uită la niște poze. Unele mai mari, altele mai mici, din cele vechi de 6 pe 9 cum se făceau cu aparatele Laika prin 50. Păi, și tu nu știi pozele? La ce se uită? La nunta voastră? La avansări? La restaurant, la CCA? Nu, îmi spunea deunăzi că vrea să se uite neapărat la pozele făcute la bătălia de la Călugăreni, ca să restabilească adevărul. Bătălia aia a lui Mihai cu turcii? La aia. Ce l-o fi apucat? Suntem în secolul 21, pe cine naiba mai interesează? El zice că da, mai interesează. Lasă-l, treci în pat.
Generalul se uita la poze și asculta Caravan, o trupă de prin anii 70 ai secolului trecut. Pozele bătăliei de la Călugăreni. Erau numai grozăvii acolo: morți cu două capete, săbii cu femei însărcinate, căruțe de convoi pline de pâine răsturnate în apă, cadavre plutind pe Neajlov, capete de ieniceri turci și țărani români plutind spre Dunăre, și sânge, mult sânge. În urma acestei cercetări, generalul trebuia să stabilească dacă trebuie trecută în Constituția României lupta de apărarea a poporului român, în ce condiții, cu ce arme și dacă cu voia altor țări. Peisajul bătăliei era dezolant, dar prin această dezolare generalul văzu un amănunt uimitor. Turcii și românii nu se băteau pe niciun pod. La Călugăreni, atunci, la 1500, nu exista niciun pod, așa cum acreditase istoria. Generalul fu uimit. Până și celebra dantură a lui Sinan Pașa nu cădea de pe pod în apele Neajlovului, ci era dusă într-un pahar cu apă de un vraci blestămător al armatei turce. Ba chiar Sinan era pe o barcă parcă venețiană și la pupa îi cânta o fecioară blondă din imperiu. Era o dezinformare, hotărî generalul. Puse pozele deoparte, se îmbrăcă și porni la garnizoană.
La secția Dezinformare era agitație mare. Se lucra la vizita lui Dragnea în State cu ocazia ceremoniei de învestiție a lui Trump. O armată de oameni din birou se străduia să pună vorbele lui Trump în gura lui Dragnea, alea cu Voi reda măreția și unitatea Americii. Dragnea era înfățișat când pe-o masă, cu brațul ridicat, spunând în engleză vorbele, când pe candelabrul din sala recepției, spunând tot în engleză vorbele. Nu era bine nici așa, nici așa. Tot mai bine sunau la Trump. Și-atunci cum să facă? Un mareșal bătrân, din secolul 18 zise: E la Palatul Copiilor din București, la Teatrul Stela Popescu premieră cu Coana Chirița. E prost spectacolul, dar îl ducem pe Dragnea acolo, îl urcăm pe scenă și-l punem să zică vorbele cu America. E mai logic, mai credibil și salvează și piesa.
Dacă văzu cum stau lucrurile, Manole Ben Manole își luă pozele și plecă înapoi spre Neajlov. Trecuse vremea bătăliei de la Călugăreni, acum erau alte lupte. Mai vânjoase, mai ridicole, mai vesele, mai înțelepte, mai benefice poporului român. Se duse la toaletă. Aruncă pozele și se gândi cum o să-i rupă sutineul Floricăi. Așa, cu nesaț, ca-n tinerețe.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: