Cetățeanul Gabriel Abraziv Apostol se mira de câtă liniște este în curtea lui din comuna Vadu Lat, județ Giurgiu. În sensul că la el în curte nu era niciun fel de corpuție. Nu, nu era. Porcul își vedea de treabă, vulpea fura ouăle dar nu era ceva grav, ursul nu vroia nicio o licitație trucată, deci totul era curat, curat. Chiar îi spuse nevesti-sii, care acum când povestim, punea rufele la uscat pe sârmă: Măi, femeie, e posibil oare să nu avem niciun pic de corupție în curte? Femeia se răsti la el: Da, e posibil, că nu te ocupi. Toată România latră de corupție și tu nimic. Io m-aș duce să aduc puțină, oricât de puțină, numai să avem și noi, cum au și ceilalți vecini. Tu crezi că fiul vecinului, boul ăla mic, a câștigat Vocea Giurgiului fără pile? Hai, îmbracă-te și du-te unde vezi cu ochii, dar fără corupție să nu te întorci.
Gabriel Abraziv luă o tavă cu jeratec și se duse în cotețul găinilor. Găina Atlantida îl hali tot, așa că omul nostru, de profesie hidromecanic pe Neajlov, îi spuse: Atlantido, tu vii cu mine să căutăm corupție. Luară două topoare și o luară spre Neajlov. Da, două topoare au luat. Unul cu coadă verde, altul cu coadă maro. Se suiră pe corabie și plutiră până la Paris. Aici fură invitați la Versailles de Regele Soare. Avea câte o gagică pe fiecare picior și învârtea corupția pe degete. Ce doriți? Noi, ceva corupție, să ducem acasă. Bani aveți? Găina avea două pungi cu galbeni. Păi, zise regele, de banii ăștia vă vând la suprapreț un portavion. Și asta, așa, că vă cunosc. Acum, mergeți la bucătărie, mâncați două mere, iar tu Abrazivule, dă niște galbeni unei femei și culcă-te cu ea. La revedere!!!
Când portavionul poposi la Vadu Lat, o mulțime de oameni aștepta cu sufletul la gură. Cu jalbe în proțap. Cu hârtii aprobate la Clejani. Cu trompete. Cu tobe. Unii voiau ca portavionul să le are pământul, altul să-i care bălegarul din pod, unul să meargă la vânătoare de pițigoi cu el și așa mai departe. Din acel moment începu corpupția în Vadu Lat. Abraziv și Atlantida corupeau fără teamă, știau că urmează amnistia dată de haiducii din pădurea Uiești, că doar tot ce făcea portavionul se împărțea și cu ei.
Încet dar sigur, corupția puse stăpânire pe tot județul Giurgiu. De colo până colo, de-a lungul Dunării, de aici până aici, se scrise chiar o piesă de teatru care se juca în oraș, iar Atlantida își făcu un castel cu 60 de etaje cu banii de pe ouăle pe care le vindea la bulgari.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: