Gabriela Firea nu candidează la prezidențiale. Nu. Pe cuvântul ei. Nici măcar nu s-a gândit, vai de mine. Cui să lase ea atâtea treburi gospodărești ale urbei și să plece la Cotroceni? Nu se poate. Păi, cine să facă metroul Otopeni București, cine să descongestioneze circulația din capitală cu supraterane sau subterane cum e în toate capitalele civilizate, cine să dea cu biciul în RATB-ul ăsta ca să meargă ca lumea, cine canalizarea, cine țânțarizarea, cine aia și aia și aia? Ea, normal, că d-aia și numai d-aia a candidat și câștigat așa o primărie frumoasă, dar grea. Noi personal credem c-o să candideze la prezidențiale și atunci se duc pe apa sâmbetei toate aceste realizări, că le trecem la lucrul bine făcut, promise cu atâta decență și zâmbete de primăreasă.
Sfânta Maria, a cărei zi e astăzi, a ajuns de dimineață în piața Obor. Ăia de vindeau fasole, cârnați, gutui, mere, nuci, parizer au amuțit. Sfânta Maria a scos un cozonac. Dintr-o traistă. L-a rupt în două și din el a ieșit un răvaș. Sfânta Maria l-a citit cu glas tare. Zicea așa: Noi, care ne-a luat averile domnul Iohannis ca urmare a decretului semnat ieri, alaltăieri, deci noi, infractorii dovediți rămași fără bani acum venim în fa-
ța voastră, oameni ai țării, și vă cerem să ne lăsați să scriem și în libertate cărți, ca să putem trăi din drepturi de autor, cum trăiesc toți scriitorii Mircea Cărtărescu, Mircea Vișniec ba chiar și Mircea Manea, deci să ne faceți loc aici, la tarabe ca să scriem despre viața voastră, despre mere, despre cultivarea păpădiei, pe scurt, despre viața la țară care lipsește din literatura română. Că nu e drept să scriem numai cu cătușe la mâini, în fața televizorului, cu ciorba de burtă de acasă, nu, ci vrem să scriem aici, să plătim taxe de tarabe, să șutim curentul electric și să mergem cu troleul 66 la editură ca să ne publice lucrările. Pe urmă, noi ăștia care n-avem bani v-am spus de ce, adică ne-a confiscat averile, o să mergem la piața Universității și din drepturile noastre de autor cu viața voastră din Obor să scriem o carte despre Universitate, ba chiar și un cântec, că mulți dintre noi știm doine sau hăuleli, cum a zis Adrian Năstase într-o alocuțiune la Rahova: Doina ca doina, dar hăulitul ce-are? După ce a citit tot cozonacul, Sfânta Maria a mulțumit tuturor celor din piață. A zis La mulți ani, a împărțit cinci lei la toată lumea, a plâns, a primit un copil cadou și a plecat. Așa frumoasă, așa albă, așa blondă, așa cum era.
Partidul lui Nicușor Dan poate fi marea surpriză a parlamentarelor. Normal. Rândurile lui se vor îngroșa cu UNPR-ul, PMP-ul și PC-ul, ca să bată și să scoată din viața politică ditai PSD-ul. La telefonul noului partid numit Nicușor Dan va răspunde numai Liviu Dragnea. Știm din surse.
PUBLICITATE O babă plângea la Universitate. Din cauză că confiscarea averilor este prea abruptă, adică te lasă fără niciun ban. De atâta plâns, îi căzu sutienul. Din el apăru sloganul: Mai bine cinstit și sărac ca Ion Iliescu nu ca noi.
Agenția CĂLIMARA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: