Toate drumurile duc la Bran, zice un proverb teuton de la sec 13, ca să atragă atenția că pe acolo, prin râurile alea, curgeau miere și măsline și deci erau ușor de cultivat și exportat. Așa că am apucat și noi unul, un drum, și ne-am trezit la Bran în dimineața zilei de 26 aug, 2016. Pe drum mii de indivizi cărau intrumente care în spate, care pe motoare, care în căruțe. Unul din ei, Paolo Vinaccia avea să spună câ-l chiamă, căra o tobă mare în spate dimpreună cu o femeie care-i era nevastă. Ne-am apropiat. Povestea lui era simplă: M-am lăsat de pescuit cu veverițe, ?, și m-am apucat de cântat. La tobe. Efectul e același. Scăpam veverițele în apă, ele se băteau cu știuca, ca să zic așa, o dovedeau și mi-o aduceau. Acum doar bat toba, știuca vine singură și io o pun în tigaie. Paolo e doar un exemplu, restul instrumentiștilor cărau chitări, un pian cu coadă, alte tobe, mături, clanarete, saxuri, contrabași, cable, muzicuțe. Cu toții, o singură țintă: Castelul Bran, unde se desfășura a IV a ediție a festivalului de Jazz.
De cum intri în Bran, intri în Bran: ioc parcare, dar cumperi săbii, fuste, mantii, tricouri, salam, brânză, dinți, trompete, t-shorturi, pălării, îndemnuri pentru soacre, arhebuze, minciuni, zodiace, macrameuri, pulovere, șube, căciuli. Toate kitsch, toate chinezești, toate foclor atuentic, toate adunate în mica piațetă pe care trebuie s-o străbați ca să intri la jazz. Urci panta și intri.
Trioul care intră primul, pe scena elegant montată în mijlocul curții castelului, este format din Bobo Stenson, pian, Nils Palle Danielsson, contrabass, și Jon Christensen, tobe. Este vorba aici de un trio format din trei personalități care a parcurs, și încă o mai face, o perioadă intensă și fertilă din punct de vedere muzical. Fiecare din ei cântă, sau a cântat, la rându-i cu alte mari personalități care le-au scos la iveală talentul deosebit: Jan Garbarek, Keith Jarrett, Bill Evans, Charles Lloyd, Elvin Jones sau John Taylor. Cei trei sunt muzicieni cu o tehnică excepțională, combinată cu o abilitate înnăscută de a localiza spațiile goale dintr-o piesă și a le umple cu propria-i sensibilitate muzicală.
Al doilea grup al primei seri este Trioul Giovanni Guidi. Trioul cântă un jazz de o excepțională originalitate și o adâncă introspecție. Piesele grupului sunt compuse aproape în excelență de pianistul Giovanni Guidi și sunt o încântătoare alternanță de lirism și meditație, melodii compuse liber, profund, direct, conform stilului de interpetare al grupului. Guidi, pain, este secondat de contrabasistul Thomas Morgan și de tobarul Joao Lobo.
Al treile grup al serii a fost Phronesis, care în limba greacă înseamnă înțelepciune. Înțelepciunea, maturitatea și capacitatea de a discerne și cum să acționezi moral sunt de fapt aspirațiile trioului anglo-scandinav. Comunicarea desăvârșită dintre muzicieni este adeseori fundamentul muzicii extraordinare pe care o plănuiesc. Trioul este la cel de-al șaselea CD, al patrulea scos la Edition Records, Parallax, cel mai recent album, o fost înregistrat într-o singură zi la Londra, în studiourile Abbey Road. Grupul este alcătuit din Jasper Hoiby, contrabas, Ivo Neame, pianist, compozitor, și Anton Eger, tobar. Phronesis a participat la festivaluri din Europa, Asia și America de Sud.
Am coborât din castel năuci de atâta jazz de calitate. Singurul lucru la fel de bun ca muzica pe care o ascultasem a fost că proprietarii faestivalului întorsese-ră panta pe care urcasem spre castel, pantă de 45 de grade, invers și acum o coboram. Și era mult mai bine.
Când am ieșit din Castel, trecea un vampir.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: