Emanam cultura. De cand suntem aici, in Suedia, asta facem: emanam cultura. Dar numai poezie, nu orice. Trecem, de exemplu, pe langa Castelul Regal, si lumea zice: Uite-l pe poetul ala roman, cum ii zice? Intr-adevar, noi suntem poetul ala roman, si suntem mandri ca ne stie lumea pe strada. Asa ca vrem sa le spunem o poezie, ori Noi vrem pamant, ori Catelus cu paru cret, poezii scrise de noi cand eram mai tineri. Da. Asa ca mergem la ICR din Stockholm ca sa ne aranjeze sa spunem poeziile in cadru organizat, intr-o librarie, in port sau la muzeul ABBA. Un precedent exista: lui Mircea Cartarescu i s-a organizat o citeala din Levant intr-o librarie unde au venit 20 de oameni.
Sunam la usa ICR. Ne raspunde foarte amabil o tanara doamna, Teodora Cascarade. Cel mai apropiat eveniment de poezie este pe 24 august cand de la Bucuresti vine Marius Manole ca sa citeasca din poetul suedez Christian Fex. E un recital pregatit de mult, nu ma pot baga cu Catelus cu paru cret. Asa ca renunt deocamdata. Dar pot participa la festivalul de film romanesc din octombrie 2016, sa-mi spun poezia atunci, in deschidere. Ne notam avenimentul, ca pana atunci sa mai adaugam o strofa poeziei. Doamna Teodora ne invita sa votam prin corespondenta. Sau electronic. Pe cine? Nu ne spune, rade. Pe cine vrem adica. Electronic am fi votat pe loc, pentru ca nu suntem siguri ca curentul electric ajunge asa repede in Romania. Sa aiba timp. Apoi vorbim de film, de festivalul de film de scurt metraj din Upsala, aveti un mail?, da avem, ne face placere, si noua, mai poftiti, aici este o sala, aici alta, pictura, chestii.
La Bucuresti se discuta despre noua lege a cinematografiei. Auzim si vedem materialul. Ceva cu reorganizarea, ca sa nu-i mai zica CNC, ci ANC. Dar despre asta este vorba? Nu. Ci despre scenarii. Despre banii care trebuie sa vina inapoi din vizionarea filmelor. Un nene zice ca sa se infiinteze o sectiune numita Bugete Mici. Adica cine vrea aplica acolo si primeste doi lei. Pai, toate filmele din Romania au bugete mici. Cele mai bine cotate, notate primesc doua milioane de lei, adica ceva cam la patru sute de mii de euro. Si-atunci? Doamna Suteu, ministreasa, zice ca mai vorbim. Se va face o lege, buna, sustine dansa, si o vom dezbate. Curand.
Stockholmul aproape cazon. Liniile drepte ale cladirilor. Cladiri burduhanoase ca niste cazarme. Poate ca orasul scandinav a fost o mare unitate miltara la mare. Mii de barci si corabii. Sute de vapoare moderne. Autostrazi pe patru nivele in mijlocul orasului. Turisti si turisti. Tigani si tigani. Comert si buna stare. Metrou si garda calare. Multa blonzime. Un oras modern, destept, care emana civilizatie, demnitate, ceva.
La un moment dat a aparut in fata noastra un leu decorativ din piatra. Ne-am suit pe el, am batut toba ca sa ne facem auziti si am spus in final poezia: Catelus cu paru cret, fura rata din cotet, si se jura ca nu fura, da' fugea si fugea pas cu pas pana l-am prins cu ea in gura. A fost delir. Asa cum e intotdeauna cand se aude o poezie romaneasca.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: