Președintele Iohannis a scris o carte când încă nu era decât primarul Sibiului. A numit-o Pas. Simplu, Pas. Nici Primul Pas, nici Un Pas mic pentru omenire dar un Pas mare pentru mine, nici Pasul Tihuța. Nu. În noapte când a știut că este președintele României, înaintea noastră care încă mai zdruncinam cabinele de vot, a mai scris una pe care a intitulat-o tot Pas. Din greșeală, neatenție, emoția demnității căpătate. Scriitorii din jurul lui, nu știm din care unitate a SRI, și-au dat seama imediat. Au unit cele două cărți și au numit-o Pas cu Pas. Ea este citită în toți Balcanii. Iar acum când vorbim este cărată de Bogdan Aurescu, într-un sac, în China unde deja miliarde de chinezi așteaptă să o cumpere, în buzunarul președintelui răsturnându-se câteva zeci de mii de euro ca drepturi de autor. Până aici toate sunt în regulă. Absolut toți scriitorii români publică și câștigă la fel. Dimensiunea extraordinară a volumului Pas cu Pas abia însă de aici începe. Fiind citită pe tot mapamondul Pas cu Pas a ajuns unitate de timp, o expresie uzuală în toate limbile pământului. La cât ne întâlnim? La opt pas cu pas. Știrile Andreei Esca încep pas cu pas. Cât întârzie trenul? Vreo nouă ore pas cu pas. Parlamentul României se întrunește pas cu pas. Cum se confiscă averile dobândite ilicit în România? Pas cu Pas. Și așa mai departe. Parlamentul României, noul, că ăla vechi abia așteaptă pas cu pas să fie schimbat, va face o lege numită Pas cu Pas ca noțiune de unitate a timpului și o va trece prin camere. Ea va fi aprobată.
La Manchester, acolo unde echipa de fotbal Steaua, fala soccerului indigen, va avea returul cu echipa care ne-a dat cinci zero la București, deci la Manchester, Reghekampf își va lansa și cartea sa intitulată Pas cu Pas. Cităm din memorie: Tamaș dă pas la Stanciu. Dar Stanciu nu este acolo, și atunci Tamaș dă pas la Niță. Niță doarme, și atunci Tamaș dă pas la Adi Popescu. Acesta aleargă, prinde pasul între doi jucători străini, uită mingia acolo și dă pas degeaba că nu mai are mingia. Pasul este urmărit și prins însă de Bănel Nicoliță, care chiar dacă nu mai joacă va face imnpresie bună la Manchester, și dat mai departe lui Popescu pe partea stângă. Fiind fără mingie atacul se desfășoară foarte rapid, echipa română încasând un gol în această perioadă. Pasul, mai scrie Reghekampf, e și atunci când nu-i pasezi lui Cutare că nu ți-a dat banii înapoi și așa mai departe. Deci fără pas, în fotbal nu se poate.
Băieții noștri de la dezinformarea media îl scot din nou la înaintare pe Arsenie Boca și-i lansează cartea Pas cu Pas la Mare. E vorba de Marea Neagră și de a face din ea o oază de liniște și de pescuit la adăpostul vigilentei flotei române. Spicuim din volum: Trebuie instalat un far la Sulina care să bată până la Izmir, Odessa, și Baku. Dacă la Baku este o petrecere cu georgiene de 17 ani, se echipează un trauler mascat, se dă năvală în club, se confiscă toată marihuana și se fuge de acolo Pas cu Pas. Tot așa se ajunge și la Izmir. Aici se vinde marijuana de la Baku și traulerul victorios al armatei române se poate întoarce Pas cu Pas la Sulina. Dacă acțiunea începe din Baku, lucrurile se repetă întocmai, schimbarea fiind că operația va fi condusă de Cătălin Botezatu care păzește Marea Neagră ca o fiară, ca un urs, ca un tigru neglijent, ca un Pas cu Pas.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: