Generalul Manole Ben Manole, îl știți, e cel care apără Constituția României pe Neajlov, deci generalul răsfoiește niscaiva însemnări și-i pare rău că nu merge și el la Târgul de Carte de la Beijing, ediția 2016. Că are și el aforisme, filozofii, ghicitori, jelitori, doine pe care le-a compus sau scris în războaie, duleuri, la cantină, femei, alea de la femei sunt cele mai dulci, că de fapt cu ele ar fi vrut să participe la Beijing, dar asta e, acolo s-au dus alții. E puțin trist. Trebuie să vorbească cu cineva, să-și verifice judecățile, valoarea. Apăru Florica, nevasta lui.
Cum să nu, Manole, zise femeia. Cum să nu? Cum să nu le trimiți la Beijing? Măcar horcurcur, că plătim noi. Și să stea în stand acolo să le vază chinezii și să zică că nu-s bune ale tale. Și cum să le zic? Intemperii, ăsta e titlul. Un volum de Intemperii. Că filozofii, vorbe de duh, aforisme sau alte alea le zic toți. Tu zi-le Intemperii că asta și sunt. Cugetările tale sunt ca ploile: unele reci, altele albe, altele calde, înțepătoare, ironice, înțelegi? Ca Intemperiile. Le mai ai notate în caiet? Da. Citește-mi câteva, să văz dacă am dreptate.
Manole scoase un caiet gros cu coperți roșii pe care scria Cugetări, 1918 - 2016. Citi cu glas tare: "1. Cuiul bătut sabia nu-l taie. 2. Dacă bagi mâna în buzunar nu găsești niciun ban. 3. Un prieten mai găsești, dar trebuie să dau telefon la Cotroceni să facă Constituția mai mică. 4. Femeile ori sunt ori nu sunt, cale de mijloc este doar la Spitalul Militar unde sunt saloane numai de bărbați. 5. Ploaia plângea împreună cu noi. 6. O femeie cu sânii mari are sânii mai mari ca aia cu sânii mici și e mai deșteaptă. 7. Pe ce pui mâna e un căcat. 8. O revoluție interioară, în tine adică, e oricând binevenită. Îți dezvoltă deșteptăciunea. Sau nu. 9. Ultimul album Metallica e în noiembrie 2016. 10. Ia mâna din priză". Cum sunt, măi, Florico? Geniale. Geniale. Le tipărim și mergem degrabă la Beijing.
La Beijing, taraba României era plină de scrierile lui Iohannis, Chifu și Butulescu cu cărți separate, dar și cu volume scrise împreună, pentru care folosiseră pseudonimul Io Butu Chifu Seseko Wazabanga. Astfel sub pseudonimul acesta viguros, pluteau cărți cu titluri: Încotro, încotro, cât fac unu și cu doi?, Parcele, Parcele, poezii, Mimi avea viitoru-n poșetă și câte și mai câte. Manole-și puse și el Intemperiile lângă volumele celor trei. Treceau miliarde de chinezi cu IPhonuri în mână și nu priveau la taraba română. Și atunci, cei patru scriitori, care reprezentau bunăoară literatura română, încinseră o horă. La voce era un rapsod popular de la școala din Băneasa, am uitat cum îl chiamă și uite-așa.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: