Calea Ferată Română

Generalul de brigadă Manole Ben Manole este, așa cum v-am mai spus, apărătorul Constituției României pe Neajlov, între satele Bulbucata și Obedeni. Și stătea el pe verandă cu Constituția țării în mână și se gândea ce economii să-i mai aducă acum când crahul chinez începe să se vadă și pe firul apei. Avea el o idee mai veche cu reducerea fierului, adică a șinelor de cale ferată. Poate era momentul acum. Scoase planșele vechi de 30 de ani și începu din nou să le studieze. Erau cât se poate de actuale. În loc ca calea ferată să aibă două șine, ar putea avea doar una. Ăsta era conceptul și acum era binevenit în efortul de economii făcut de statul român. Trenurile deci ar putea merge pe o singură șină iar cealaltă ar putea fi economisită. De către cine, asta era întrebarea. Păi, îi spuse nevastă-sa, Florica Ben Florica, de către tine, dragă Manole.

Generalul de brigadă Manole Ben Manole depuse proiectul la Parlament. El nu se mai numea Căile Ferat Române, că nu mai erau două, ci doar una și atunci devenea Calea ferată Română.

La cabinetul primului ministru i se calculă câte tone de fier vechi s-ar economis. Un milion de tone. Jumătate ia, se știe, primul ministru. De la cabinetul primului ministru, Manole Ben Manole se duse la Cabinetul de mediu. Impactul asupra mediului a scoaterii din funcțiune a unei șine era catastrofal, deci aici generalul lăsă încă trei sute de mii de tone de șină.

La Cabinetul de Pompieri i se mai luară o sută cincizeci de mii, iar la educație și învățământ restul.

Manole se întoarse acasă fericit. Chiar dacă nu-i intrase lui în buzunar milionul de șine, măcar beneficia țara de el.

Tocmai atucni trecu acceleratul de Călugăreni, care ducea soldați la pod, unde luptau cu Sinan Pașa. Trecea e un fel de-a spune, că fiind o singură șină valabilă pe care se putea circula, măgăoaia de cincizeci de vagoane staționa într-o rână. Deci ideea lui era valabilă.

O trase pe Florica Ben Florica, nevasta lui, pe verandă, scoase aparatul de tatuat și-i tatuă femeii pe o bucă numele proiectului CALEA FERATĂ ROMÂNĂ. Poate era necesară și data, dar generalul, emotiv, a uitat.

Denis.