În direct dupa concert

Tocmai ce m-am întors. Impresiile sînt dureroase si proaspete. Am început suspect de moale si liniar cu o uvertura de Wagner - Lohengrin.

Dupa care am avut din nou onoarea sa asist la o premiera muzicala transmisa în direct la radioul suedez: "Godai", a contemporanului localnic Benjamin Staern, un compozitor care compune muzica, de ascultat pe propriul canal youtube. Contemporan pentru ca figura numai cu data nasterii pe fluturasul de prezentare a concertului. Ba l-am mai vazut, transportat de fericire, si la aplauzele de final, cînd i-a smuls buchetele din mîna fetei care urcase pe scena sa-l felicite, l-a strîns în brate pe dirijor care n-avea nici o vina, saracul, caci meseria e meserie. Recunosc ca nu-nteleg nimic din muzica contemporana, mai ales cea simfonica; mi se pare o însiruire de sunete putin muzicale. Simfonia asta m-a indispus complet, basca i-a împiedicat pe vecinii mei de suferinta, 99% pensionari si plus, sa adoarma. Cel mai frustrant moment a fost la final, când a trebuit sa aplaud cot la cot cu toata lumea, ca asa se face. Eu as fi vrut sa-i arunc niscai oua în semn de pretuire. Am fost atît de indispusa ca n-am apreciat deloc Simfonia a cincea de Ceaikovski, interpretata dupa pauza. Poate va place voua mai mult.
Macar am ascultat, în sfîrsit, muzica, iar vecinii mei au putut sa atipeasca linistit pîna la sfîrsitul concertului, cînd s-au trezit si-au început sa aplaude frenetic. Erau în cautarea bisului pierdut? Dirijorul s-a razbunat, însa, si nu le-a oferit nici o masura, na! Sa se mai învete minte si sa mai adoarma si alta data!