MAȘINĂRIA.MUZICALUL, premieră la TNB

Prin anii 20 ai secolului trecut americanul Elmer Rice a scris Adding Machine, Mașina de Calcul. O previziune exactă și tulburătoare a victoriei mașinii asupra omului. A victoriei inteligenței artificiale. Spectacolul a avut pe Broadway un succes răsunător și neașteptat pentru că omenirea nu se gândea la o asemenea abordare futuristă acum când abia se stingeau bombele celui de-al doilea război. În România proaspăt alcătuită, această previziune n-a avut niciun ecou, se mai aștepta încă făptuirea reformei agrare promisă de regele Ferdinand, iar astăzi, în secolul XXI nici atât, pentru că asistăm la victoria dosarului cu șină asupra mașinii. Mesajul exact al piesei, adaptată la muzical de Joshua Schmidt în 2007, ajunge însă la noi după 100 de ani prin muzicalul Mașinăria. Muzicalul regizat de Alexander Hausvater.

Domnul Zero, un umil contabil angajat de 25 de ani să facă aceeași muncă, este concediat iar treaba lui va fi preluată de o mașină de calcul. Nu rezistă situației și își ucide șeful. Gestul îl trimite pe lumea cealaltă, mișto asta-abordare de comedy noir-iar aici are parte de iubire cu o sinucigașă. Frumoasă poveste. Muzicalul este o combinație de muzică, dialog vorbit și dans. Avem noi aici toate astea? Avem. Mașinăria. Muzicalul are și conținut emoțional, ba chiar și furie. Umor deloc. Muzica însă primează. Spectatorii bat ritmul din palme mai ceva ca la Mamma Mia. Ariile domnului Zero fac sala să tremure de ritmuri rock, blues și așa mai departe. Mai ceva ca la Hair sau Chicago. Sala e un dans viu, mai ceva ca la Jesus Christ Superstar. Deci muzica impresionează, place, spectatorii inteligenți știu de ce.

Actorii își fac cu prisosință treaba. Garnitură bună, excelentă a TNB. Andrei Ionescu, Natalia Călin, Oana Berbec, Istvan Teglaș, Tomi Cristin, Florentina Țilea, Medeea Marinescu, Monica Davidescu, Iuliana Moise, Petre Ancuța, Fulvia Folosea, Silviu Biriș, Silviu Mircescu, Mihai Munteniță și Daniela Burcea cântă, dansează, au dicție. Regia este asigurată de Alexander Hausvater. Corectă și fără pic de umor. În nota dânsului. Cum spuneam, muzica place, este fredonată de spectatori. Așa și trebuie pentru că ăsta e rolul muzicalului până la urmă: să-ți bage în cap un hit sau două sau trei. Vezi Mackie Siș al lui Brecht. La ieșire noi am chemat un taxi încă sub impresia celo văzute și auzite: Taaaaaaxiiiiii, eeeeștiiii libeeeeeerrrrr? Daaaaa, libeeeeer, eeee comandăăăăă, sunteți domnul Zeeeeerooooooo? Daaaaaa, sunt dooooomnuuuuul Zeeeeeroooooo și meeeeerg în Beeeeerceeeeni! Și ne-a depus în fața blocului D4. DENIS DINULESCU