Prima lege a mării: Când plouă, plouă, n-ai ce să-i faci. Torențială era. Ne-am luat scunul și ne-am așezat la cinci metri de niscai valuri teribile, foto. Prin mici denivelări se fac ditai bălțile. În bălți, a doua lege a mării, se dezvoltă viață. În cea de lângă noi un tip într-un Fiat din anii 50 vinde cărți. Câteva titluri: Mama, a doua natură!, A fost Hitler cum a fost?, Ghici cine nu vine la cină? Dar sunt și alte vietăți în bălțile de pe plajă. Bibani de exemplu. Midii de exemplu. Pescăruși de exemplu. Și exemplele ar putea continua. Bibanii au cea mai mișto evoluție. Îi prinde un tip, îi face pe grătar și-i vinde cu 40 lei. Midiile cu legume la grătar 30 lei. O juma de vin la treaba asta 15 lei alb demisec. O tipă proaspăt sosită de la București face pe sirena. Din spate. Că din față, când iese din apă, se întunecă Vama. Grupuri, grupuri de turiști. Ploaia nu ține pe nimeni în case. Nu-i pandemie. În intersecția din Vamă, cea de la Bibi, tipul care anul trecut vindea 12.000 de exemplare din cartea lui Despre Vamă, e tot acolo. Tot 12.000 pe zi vinde. De fapt toată lumea de pe litoral citește cartea acestui scriitor celebru al cărui nume nu l-am reținut. Apa ne intră în sandale. Rău de tot. Pe cale să facem o răceală vamaiotă cu care nu-i de glumă. Așa că ne ducem la doctor. Preventiv. În Mangalia, foto.
Dânsul ne-ntreabă dacă găina bătrână face ciorba bună. Și de când. Ne-ntreabă și dacă ori una ori două patru zeci și nouă. Și altele. Apoi, ne ia temperatura. N-avem. E deosebit de politicos. Sărut mâna, îmi zice. Descălțați-vă la ușă, îmi zice. Aveți oreion, îmi zice. Mai zice: Luați pastilele astea. Ne-am suit în mașină și ne-am dus la Neptun. La Casa Scriitorilor. Cu gândul că poate întâlnesc pe cineva să-mi treacă oreionul. Erau niște scriitori bătrâni la o masă. Două femei, doi bărbați. După cum arătau erau din Vaslui. După cum arătau scriau povestiri despre bibanii de care vorbeam mai sus. Înainte de a fi puși pe grătar. După cum arătau au comandat varză a la Cluj. Din care am comandat și noi și era tare bună. Dar literatura plutea în aer. Asta e a treia lege a mării: Literatura română plutește în aer. Așa că ne-am suit în Clio și-am luat-o spre București. În fața noastră, pe șosea, numai mașini de brazilieni, că aș aveau indicativele pe tăblițe: BZ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: