DE LA DEMAGOGIE LA DICTATURĂ

Sunt sigură că vi s-a întâmplat și vouă ca, după ce ați citit o carte, să nu o mai puneți la locul ei în raftul bibliotecii. Iar când vreți să o recitiți, dați peste altă carte. Așa am ajuns eu să răsfoiesc și nu regret, ,,Scrisoare către un tânăr,, a lui Andre Maurois, foto. Iată ce spune filosoful și scriitorul francez: „Adevărata problemă a unui guvern, în orice perioadă, a scris Jacques Rueff, este de a aprecia doza de trecut care poate fi tolerată în prezent şi doza de prezent care trebuie să subziste în viitor. Este un punct de vedere just şi veţi afla că este important să tolerezi în prezent o doză destul de mare de trecut. O naţiune nu poate pleca de la zero, nici să renunţe la tot ceea ce generaţiil eprecedente au realizat. Monumentele, ele însele, sunt simboluri durabile. Revoluţia Franceză a conservat Versailles-ul; Revoluţia Rusă a conservat Kremlinul şi palatul din Leningrad. Restauraţia, apoi Republica au păstrat cele mai bune instiutuţii ale Imperiului: prefecţii, Consiliul de Stat, Universitatea, Legiunea de Onoare. Ce bine ar fi dacă generaţia voastră ar avea aceeaşi înţelepciune. Pentru o instituţie, durata constituie deja o garanţie de vigoare. Ea a creat obiceiuri care cu greu vor fi dezrădăcinate. Atât cât va fi posibil, respectaţi ceremoniile tradiţionale. Dacă le suprimaţi, ca trebui să creaţi altele, care nu vor valora mai mult. Am golit langusta, dar am păstrat carapacea, spunea Lyautey. Imitaţi-l; păstraţi armătura exterioară a corpului Statului; asta vă va da mult mai multă libertate de a transforma ceeea ce vi se va părea perimat.” După această demonstraţie de conservatorism constructiv, moralistul nostru face referiri la demagogie, o armă politică descoperită, de multă vreme, în toată lumea. „Vi se va întâmpla să fiţi tentat de demagogie. Este o politică care face apel la pasiuni populare şi care promite, pentru a triumfa, totul, acel tot pe care-l doreşte toată lumea, deşi demagogul se simte incapabil să realizeze ceea ce spune. Astfel de minciuni pot să asigure succese temporare, dar sunt urmate de treziri penibile care implică fie o reacţie, fie, dacă demagogul vrea să se menţină la putere în ciuda eşecurilor sale, la dictatură. Faptul că vă sfătuiesc abţinerea de la orice fel de demagogie nu vă va suprinde. Chiar dacă vă va furniza uneori succese personale, ele vor fi efemere. Morile zeilor se învârtesc încet, dar macină extrem de fin. Mai devreme sau mai târziu, promisiunile mincinoase vor da naştere la nemulţumiri şi contralovituri. În ultimă instanţă, singură francheţea asigură victorii durabile.” Ce s-ar întâmpla dacă, înainte de campaniile electorale, politicienii nosştri ar citi acest fragment şi ar da curs învăţămintelor sale? Dar e greu să te gândeşti, acum şi aici, la aşa ceva... „Veţi găsi adesea în conflict eficacitatea şi puritatea. Un marxist cu inima pură dezaprobă concesiile pe care conducătorii săi trebuie să le facă economiei de piaţă pentru a asigura eficienţa regimului. Totuşi, fără aceste concesii, orice regim ar cădea. Cum să găseşti echilibrul dintre eficacitate şi puritate? Totul depinde, bineînţeles, de împrejurări, dar este important ca înainte de toate să ştiţi să distingeţi adevărata de falsa puritate.” De eficacitate se poate vorbi, la noi, doar la nivel individual, iar despre puritate – nici măcar la acesta, din păcate. „A menţine stricta supunere faţă de o doctrină împotriva rezistenţei faptelor nu mai este puritate, ci încăpăţânare. Marx, omul cu o puternică inteligenţă, a dedus, din realităţile economice ale timpului său, un sistem. El ar fi fost primul care l-ar fi corectat, dacă ar fi cunoscut faptele la care suntem noi astăzi martori. În mod reciproc, teza liberalismului pur nu este câtuşi de puţin aplicabilă, nici aplicată. Proprietatea pământului, proprietatea comercială sunt conterstate şi vor fi amendate, chiar în ţările aşa-numite de piaţă liberă. A susţine un sistem contra experienţei ar fi mai puţin puritate decât prostie. De asemenea, trebuie făcută distincţia dintre adevărata şi falsa eficacitate. A practica politica celui mai rău şi a-şi asigura o majoritate prin alianţa cu cei mai periculoaşi dintre adversari nu înseamnă a se arăta într-adevăr eficace, ci de a se plasa într-o situaţie falsă, care nu va permite guvernarea. Eficacitatea pe termen scurt trebuie sacrificată în favoarea eficacităţii pe termen lung.” Și când te gândești că eu căutam Stieg Larsson. O carte noir. Nu că asta ar fi albă. Mirela Gruiță