10 iunie 2020

Jurnal de necarantină suedeză 16 - și ultimul

Pentru că de-acum începe carantina în Suedia, tată.
Nu de-aia de-nchis în casă cu măști pe nas și câte-un săpun în fiecare mână, ci mai rău: suntem închiși în țară. Ne-au închis mai întâi popoarele vichinge și pretene, ne-a închis mai apoi Europa. 
Nu că ne-ar fi mai rău aici. Pandemia nu dă semne că progresează, ni se suflă în cască. Ziarele s-au întors cu fața către crime, incendii, accidente de mașină și asasinatul lui Olof Palme care și-a găsit, fix astăzi, asasinul. Agenția Supremă de Sănătate Pubică își rărește conferințele de presă, doar două pe săptămână: una marțea, ca să ne zică numărul de morți real de peste uichend, și una joia, ca să ne zică, probabil, că nu s-a întâmplat mare lucru de marți pînă joi. 
Pentru că nu mai avem de citit vești covidate interne și internaționale, citim povești despre decedați covidați care au fost îngropați în direct pe internet, despre case de bătrâni cu niciun covidat, deci s-a putut, dar nu s-a putut vorbi despre asta, că lumea voia să citească despre casele de bătrâni cu record de covidați decedați. 
Circulați, nu mai e nimic de văzut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lăsați răspuns aici: