Foto Laura Luca.
Păi, ne-am suit în mașină, ne-am adus aminte de toate îndemnurile securiste precum că să nu ne mai amintim de Ceaușescu ci să privim spre viitor, care viitor ne-a adus-o pe Dăncilă, așa da, și ne îndreptam spre târgul de sh din Mediaș. Păi, era soare, era frumos și io mă gândeam la o pereche de pantaloni, la o cămașă. Scoteam mâna pe geamul mașinii și, întradevăr, era soare,era frumos. Așa că io și Ioana, vezi foto, nu ne mai gândeam la Ceaușescu, ci la Cramele Recaș, că să nu închidă. Târgul era plin. Mărfuri germane. Țigani înstăriți cu mărfuri germane pe hârtii, pe covorașe. Mii de farfurii, mii de scule ceva, roți, borcane, priviri, glume, ochiade. Toată suflarea târgului avea în priviri același îndemn: nu mai priviți înapoi, ci înainte. Io mi-am luat pantalonii și cămașa și am privit înainte: un copac, bere, mici, Orban, cazaci, ????, și Radu Jude, care blestemă poporul român deși poporul român îi dă banii să-și faci filmele. Așa că ne-am dus la biserică. La Ațel.
Foto Laura Luca.
Aici ne-am așezat lângă doamna din foto, am intrat în incintă și, fără să ne privească, zicea preotul: a ajuns oare omul pe lună? Poate că nu. Ca și în dragoste unde trebuia să fim trei. Unul așa, altul așa, și unul în interior. Și-i trăgea în continuare la platitudini de te apuca râsul, că totul era cu morgă ortodoxă cumva, că erai pus în situația să-i spui: bă, omule, viața nu-i despre religie, așa că ce ne toci cu basmele tale?
Am ieșit, și am aflat că preotul e un fost șofer de tir, că s-a stabilit în satul Alma Vii și așa mai departe. Cum ar veni, și așa mai departe. Apoi, ne-am dus la Căminul Cultural. Asta-i altă poveste.
D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: