Bătrânul era doar prof de tehnică și-i învăța pe elevi să fie practici să nu mai stea cu nasul în telefon la ora lui, adică se ducea la școală și preda o oră ceva, deci ora lui se numea de practică. Băteam cuie, le scoteam, le ungeam, le aruncam, și se făcea o dimineață frumoasă de mers în parc unde știai că vine și Margareta și-ți aducea plăcinte, că erau ele destule dar tu nu le dădeai la nimeni le mâncai cu ochii-n ochii ei ca să vadă cât o iubești și-apoi, după plăcinte, i-ai spus o poezie cu un mac, adică mac, mac, mac, care aduce copii pe la sate, doar că alea erau berzele și ți-a spus Margareta că poeziile fără femei, doar cu păsări sunt nite prostii, așa că te-ai întors la școală, unde bătrânul încerca să inventeze o altfel de mașină de spălat vase, a se vedea foto, mult mai reușită, adică vasele se scurgeau, și se scurgeau până în nisipurile Saharei pe care le iriga și răsărea varza de Sahara atât de bună la gust pe care o exorta deja România cu această învenție a bătrânului și era joi ziua în care venea la școală să ne ia temperatura că eu aveam 36 iar Margareta 44, dar i-au zis că e îndrăgostită și iar i-am spus o poezie cu doi maci, dar ea iar a spus că fără femei viața n-are rost și nici mașinile de spălat n-au viitor până când la butoanele ei nu apare o gagică.
Acasă era liniște și pace, pentru că porumbelul plecae să ducă poșta, bătrânul repara mașina de spălat vase, iar Margareta juca șotron singură. Un, doi, trei, patru. Și din nou, unu, doi, trei, patru până când, era-ntr-o vineri, s-a zvonit că se umple livada de cireșe. Era nemaipomenit, nemaipomenit. Am luat apoi cireșele și le-am vândut, iar omenirea a aruncat sâmburii la noi în curte, care sâmburi s-au strecurat printre gtratiile mașinii de spălat și a fost destul de neplăcut. Destul de neplăcut. Da.
D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: