24 martie 2018

Surorile Monalisa


Parcă venise seara de dimineață, lăptos. Surorile Monalisa se pieptănau la oglindă. Să luăm cu noi un pix, să notăm. Plutiră pe geam și luară drumul vilei generalului Manole Ben Manole. Generale, ziseră de cum au intrat, nouă ne trebuie informații serioase despre trecerea Neajlovului în mileniul III, despre coaja de mesteacăn pe care trebuie s-o topim în mierea din pădurea noastră pentru oja aia cu care, știi și tu, că se dă și Florica. Trebuie să-ți mai spunem că n-am ajuns la primărie cu treaba aia, că acum primăria este suspendată, așa au construit-o ăștia iar la muzeu la noi încasările au scăzut că am auzit turiști spunând: băi, păi, astea sun Monalisele alea de lângă Clejani. Sunt ceva mai urâte, mai colorate. Înțelegi? Niciun răspuns. Surorile așteaptă. Nimic. Una din ele aprinde lampa cea mare. Generalul nu era în cameră. O fi în curte, la batalionul lui de lopeți verzi.

Generalul era în curte și-l certa pe greier: păi, e frumos ca tu să fii cântat toată vara și acum să vii la furnică să-i ceri cardul, sexul și fărâma de boabe de porumb? Nu. Ai face bine să te duci la primăria suspendată din Bucșani ca să-ți aranjezi ceva concerte acum iarna prin Bolintin sau chiar pe autostradă. Dacă apuci loc pe autostradă, nu te mai clintește nimeni două mii de ani, că altele nu mai fac și de-acolo ieși la pensie. Ahă!!! Nici nu știi tu. Și-apoi, toți plozii pe care-i are furnica sunt ai tăi? Nu sunt și adoptați? Că văd și o muscă, o gărgăriță. Păi, dacă sunt toți ai tăi, du-te și cântă, cum ți-am zis. I-ați un taburet, un lighean pentru bani și stai la km 44. P-acolo trec ăia cu bani. În cinci ani ești un greier făcut.

Surorile Monalisa ascultau. Era așa un obscur în grădină că nu se vedeau. Bune sfaturile generalului. Observară ligheanul sub un cireș. Vioara greierului era alături. Ușor, plutind fără zgomot, cele două surori luară ligheanul și vioara și se instalară la km 44 pe autostrada București Pitești. În prima zi făcură zece mii de euro. Ligheanul devenise neîncăpător. A doua zi făcură douăzeci de mii de euro. Le trebuia un compozitor. Îi chemară pe Beethoven și pe Berti Barbera, că-ncep toți cu B și era mai simplu.

D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lăsați răspuns aici: