Foto C.S.
Excursie la Cahul, orașul moldovean de peste Prut. Luăm aparatul foto, bani, câte o cămașă, suntem doar Christiana și io, și oprim la Vama Oancea. Din Suceveni la Vama Oancea sunt 10 km, din Vama Oancea la Cahul sunt vreo 8. O nimica toată. Vama Oancea putea să se cheme oricum: Luminița, Vasile, Tudorică, Nelu că tot aia era. N-are față de Oancea. În primul rând că un Oancea e chel, solid, și îi plac gagicile strâmbe, ori aici, în Vamă, nu era vorba despre așa ceva. Aveți ceva de declarat? N-aveam nimic de declarat, dar ne întrebam ce căutăm, de fapt, la Cahul, oraș care nu există pe nicio hartă a lumii. Portbagajul la control. Actele.
Când intri în Cahul te întâmpină o groapă imensă. Ține cât tot orașul. Sunt mii de gropi care unite între ele și umplute cu apă ar da Marea Cahul, probabil cucerită de tătari acum mii de ani. Și secată. Secată degeaba. Da. O grafică imensă din fier forjat ne atrage atenția, în fața Primăriei, că: I love Cahul cu o inimă mare, roșie, la mijloc. Cam atât. Întrebăm de podgoriile Cricova, poate luăm un vin. Da, e a treia stradă la stânga. Acolo nu e nicio Cricova, ci un depozit de vinuri găgăuze. Luăm și bem. Bune. Mai departe prin Cahul. Adică, mai departe nu poți, pentru că orașul se termină după o sută de metri. Trebuie mers înapoi pe partea cealaltă. Poate găsim o jucărie pentru Luiza.
Toți oamenii din Cahul sunt îmbrăcați ca țăranii din piețele noastre. Să zicem Obor. Să zicem Rahova. Să le zicem pe toate. Toți, pe marele bulevard, vând pepeni, usturoi, morcovi. Tone de usturoi, pepeni și morcovi. În mijlocul acestor sute de oameni, de fapt toată populația Cahulului, este o statuie uriașă reprezentând trei păsări Flamingo. Roz. Stau să-și ia zborul. Ar fi în stare, dar sculptorul le-a prins picioarele în asfalt. În gropile din asfalt. Ce să zici?
Denis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: