Pompierul Terente Major Ibrăileanu mesteca gumă. Pui nu putea, o bucată de covor nici atât, un lighean nu, așa co ardea cu gumă românească pe care le-o dădea de la magazie. Se numea Gumă de Sâmburi de Cireș, brand românesc. Deci Terente mesteca gumă și gândea: Incendii nu mai sunt. Alea de le vedem pe teve din Portugalia, Franța, America sunt fakeuri. Nu sunt incendii, nu sunt nici bani. Că ce să stingem? Ultima oară a ars o pisică și până am ajuns se întinsese în tot cartierul și erau deja 99 de morți, 300 de răniți și 50.000 de curioși. Așa că mai bine mă las de meserie. Or fi fiind altele mai bănoase. Ca, de exemplu, meditațiile la fizică. Legea lui Ohm, fierăstrăul lui Einstein și așa mai departe.
Jucătoarea de volei Piliuță Mimi Revivals juca volei. Fără fileu, pentru că trebuiau făcute economii. Fără mingii, din aceeași cauză. Așa că apăru pompierul Terente și zise: trebuie revoluționat jocul. Cu mingii de lemn. Cine-o bagă mai adânc în pământ câștigă. Prima mingie avea 10 kg, nici nu putea fi ridicată. A doua la fel. Au hotărât să renunțe la mingii. Atunci Mimi l-a văzut mai atent pe Terente. Și-a dat seama că-l place. Îmi placi, îi spuse. Terente a scos atunci gumă de mestecat de la magazia de pompieri și i-a dat. Mestecau împreună. Terente a zis: hai, să ne mărim pensiile. Cât, întreabă Mimi. Cât vrem. Și și le măriră la 50 de mii pe lună deși abia împliniseră câte 30 de ani.
Trecură doi corbi, din care unul roșu, trecură două bufnițe, din care una verde, trecun un om, din care unul pesedist, trecu o locomotivă, din care una albă, un tanc, două gogoși, patru copii negri iar cei doi iubiți își numărau pensiile într-o barcă.
Cam așa ceva.
Denis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: