Problemele generalului Manole Ben Manole nu erau nici simple, nici puţine: nu se făcuse varza, tinichigeria din sat nu-i mai dădea darul, prune ioc, corcoduşe la fel, fabrica de biscuiţi din Bucşani întărise paza, spre Dunăre Neajlovul curgea din ce în ce mai încet astfel că hoţii erau prinşi foarte repede, echipa locală de baschet fugise în pădure, veveriţele începuseră să miaune şi câte şi mai câte. Şi toate astea unde? Exact pe malul Neajlovului, unde el păzea Constituţia României, şi unde nu venise încă vestea demisiei lui Victor Ponta.
Îşi sculă nevasta, pe Florica Ben Florica, vă amintiţi de ea, deci îşi sculă nevasta cu un pumn de general între ochi şi-i spuse: lucrurile, draga mea, nu mai merg ca atunci când a fost scrisă Constituţia asta, e din ce în ce mai greu. Trebuie să ne apucăm de afaceri, că din paza cartolinei ăsteia nu mai câştigăm mare lucru. Şi ştii la ce m-am gândit? Mai ţi minte foaia de cort, aia militară, din magazie? E, o umflăm şi facem din ea o femeie gonflabilă şi o trimitem la produs în port la Giurgiu. Ce zici?
Făcură o femeie de toată frumuseţea. O umflară cu pompa, o numiră Mary, îi făcură ochii, îi puseră nişte sâni tot din material impermeabil şi-o lăsară să umble puţin prin curte. Mulţumiţi, o suiră în maşină. În poartă, deja la volan, generalul o întrebă pe Florica, nevastă-sa: fă, ia vezi cât scrie în Constituţie că trebuie să producă pe zi? O mie de lei, răspunse femeia.
Pe drum, aproape de Ghimpaţi, Mary zise generalului: dă mia aia de lei pe care o ai la tine, că altfel te omor, şi nici una nici două scoase dintre pliurile fustei gonflabile un topor. Manole Ben Manole îi dădu nouă sute, că o sută, zicea el, îi trebuia la bere cu unii din oraş. Mary luă banii, îi înfipse generalului toporul între ochi, îşi scoase ventilul şi, şuierând şi dezumflându-se, îşi luă zborul peste Dunăre. La bulgari.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: