Domnul Gurile Dunării

Domnul Ionel Tănase Siderurgul, de profesie librar în Tulcea, deţinea cea mai mare colecţie de timbre din această parte a ţării. Cauză din care i se şi spunea Gurile Dunării. Între seriile lui fabuloase de timbre strălucea cea de porci sălbatici. Avea porci din Tanzania, America de Nord, Craiova, Moscova, Bucureşti, Sofia, Paris, Vietnam şi te miri de unde, în total vreo cinci milioane de timbre porcine, care mai de care mai frumoase, care mai de care mai valoroase. Avea de exemplu capul unui porc mistreţ din Kakadu, cel mai mare parc australian din Australia, care valora opt milioane de dolari după catalog. Da, după catalog.

Problema domnului Gurile Dunării începu când porcii săi începură să miroasă. Erau atât de mulţi iar Tulcea atât de mică, încât mirosul începu să fie o problemă ecologică şi de parfumerie.

Primarul Tulcei îl chemă la dânsul pe domnul Gurile Dunării şi-i spuse: Aşa nu mai merge. Nu mai calcă nimeni în Tulcea din cauza porcilor dumitale. Există o singură soluţie: S-o iei pe fiica mea cea mare de nevastă, şi trec peste miros, da'-ţi mai dau şi juma' de Tulce, juma' de Dunăre şi un canal ascuns spre Ucraina prin care să faci trafic de armament.

Domnul Gurile Dunării se căsători cu doamna Ana Ci Risipă, o femeie respectabilă de 70 de ani, cu care vru să aibă opt copii, ca să aibă cui lăsa timbrele. Primul născut fu un porc, care se angajă imediat la staţia de alimentare cu apă a oraşului. Al doilea fu tot porc, care luă calea drogurilor. Al treilea şi al patrulea, al optelea fură tot porci.

Aşa că primarul Tulcei îl chemă la dânsul pe domnul Gurile Dunării şi-i spuse: Te bag în mă-ta şi nici una nici două îl împuşcă.

Aşa a luat sfârşit cea mai mare întreprindere filatelică din ţara noastră, care ar fi putut scoate România din marasmul economic în care se află şi ar fi întârit înţelepciunea dlui Gurile Dunării, care spunea: Decât cu un porc la câştig, mai bine cu el pe grătar.

Agenţia CĂLIMARA